 | as |
|
| şfichiui [ şfi-chi-ui ] VEZI SINONIME PENTRU şfichiui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se sfichiui ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se sfichiui ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a șfichiui (forma la infinitiv) A șfichiui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘFICHIUI: ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A lovi cu șfichiul biciului; prin extensie abate cu biciul, a biciui. Am să mi-l spînzur în cîrlige în fața mea și cu mîna mea am să-l șfichiuiesc cu harapnicul. SADOVEANU, O. VII 45. Îndeamnă, a țipat năprasnic femeia. Iordan a șfichiuit murgii. id. M. C. 11. Băiatul trecuse... șfichiuind cu o nuia crengile teilor. C. PETRESCU, S. 136. • figurat Viscolul mă șfichiuia. SADOVEANU, O. I 349. Rîsul lor mi-a șfichiuit obrazul. C. PETRESCU, S. 26. (intranzitiv) Soarele pierise, lumina se împuținase și vîntul șfichiuia. SADOVEANU, B. 27. 2. figurat A înțepa cu vorba, a lua în rîs, a ironiza. Țăranii noștri glumeți, cum sînt ei, ne tot șfichiuiau în treacăt, care dincotro. CREANGĂ, A. 127. • (Subiectul este mijlocul, aluzia, vorba cu care se ironizează) Dojana preotului îl șfichiuia ca un bici de foc. REBREANU, I. 78. • reflexiv pasiv [Prin strigături] se șfichiuiește lenea, fudulia etc. ȘEZ. I 70. – Variantă: sfichiuí (SADOVEANU, P. M. 92) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘFICHIUI: ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, verb IV. tranzitiv A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; prin extensie a biciui, a plesni. ♦ figurat A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [ pronunție: -chiu-i] – Șfichi + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘFICHIUI: ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, verb IV. tranzitiv A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; prin extensie a biciui, a plesni. ♦ figurat A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. – Șfichi + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘFICHIUI: ȘFICHIUI verb 1. a biciui, (regional) a sfîrcîi, a zbiciui, a zbiciula, (învechit) a smicura. (sfichiui caii.) 2.* (figurat) a atinge, a împunge, a înțepa, a pișca. (Îl sfichiui cu vorba.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ȘFICHIUI mă: A SE ȘFICHIUÍ mă a se sfichiui maiésc intranzitiv A face (concomitent) schimb de lovituri usturătoare (cu cineva). [silabe -chiu-i] /șfichi + sufix a se sfichiui maui Forme diferite ale cuvantului a se sfichiui ma: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru șfichiui: șfichiuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele șfichiuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea șfichiuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural șfichiuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru șfichiui: șfichiuí (a sfichiui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele șfichiuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sfichiuiá; conjunctiv prezent 3 să sfichiuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘFICHIUI: ȘFICHIUÍ verb vezi ironiza, persifla, zeflemisi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șfichiui: șfichiui verb vezi IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFICHIUI: SFICHIUÍ verb IV vezi șfichiui. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE SFICHIUI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SFICHIUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfichiui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Sfichiui caii. Îl sfichiui cu vorba. Sfichiui caii. Îl sfichiui cu vorba. A SE ȘFICHIUÍ mă sfichiuiiésc intranzitiv A face concomitent schimb de lovituri usturătoare cu cineva. [silabe -chiu-i] /șfichi + sufix sfichiuiui. șfichiuí a sfichiui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele șfichiuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sfichiuiá; conjunctiv prezent 3 să sfichiuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului SFICHIUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfichiui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SFICHIUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE şfichiui? Vezi cuvântul şfichiui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul şfichiui?[ şfi-chi-ui ] Se pare că cuvântul şfichiui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SFICHIUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Artă gotică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
