 | as |
|
| Săgeta [ să-ge-ta ] VEZI SINONIME PENTRU săgeta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se sageta ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se sageta ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a săgeta (forma la infinitiv) A săgeta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SĂGETA: SĂGETÁ, săgetez, verb I. 1. tranzitiv (Învechit și arhaizant) A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. N-ajunge să gonească de-a călare Cerbul, lupul sau mistrețul, sau să săgeteze-n zbor Vulturul, sau să-ncolțească urșii-n vizuina lor. DAVILA, vezi vezi 92. Pe vultur îl săgetă un curtean. DELAVRANCEA, A. 106. Îl vedeam săgetînd rîndunica din zbor. CARAGIALE, O. II 331. ♦ intranzitiv (Rar) A arunca săgeți cu arcul. Să îndeletnice cu feliuri de trupești mișcări... a săgeta și a arunca lancea. DRĂGHICI, R. 152. ♦ intranzitiv A fulgera, a trăsni. Deodată săgetă un trăsnet năprasnic. C. PETRESCU, A. R. 6. ♦ A omorî, a provoca moartea cuiva. Cum dintr-însa ai gustat Și moartea te-a săgetat. ȘEZ. II 78. 2. tranzitiv A înțepa, a împunge, a produce o durere vie, ascuțită, puternică. De tulburare, l-a săgetat sîngele prin cap și inimă ș-a căzut trăsnit cu buzduganul în mînă. SADOVEANU, O. VIII 150. Cînd copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul care te orbea și-ți îneca răsuflarea. DELAVRANCEA, H. T. 255. M-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am țipat. ISPIRESCU, L. 244. • impersonal Și-așa mă săgeta prin piept, măi camarade, de nici nu puteam răsufla cîte-un răstimp. MIRONESCU, S. A. 76. ♦ (Adesea determinat prin «la inimă») A produce emoții, a da o emoție puternică; a tulbura. Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. Bate vîntul și nu-nceată Dorul badei mă săgeată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 143. • impersonal Cum au auzit... aceasta, îndată a săgetat-o prin inimă. SBIERA, P. 112. Unde Ghiță-mi-auzea, La inimă că-l seca, În suflet că-l săgeta, Dar din gură tot zicea. TEODORESCU, P. P. 627. 3. tranzitiv figurat A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atît de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare. REBREANU, R. I 127. • (Cu subiectul «ochi», «privire») Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea. CARAGIALE, O. II 12. • intranzitiv Vorbind, ochii lui împungători săgetau din cînd în cînd spre mine. SADOVEANU, E. 128. ♦ A face observații răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. Părea că nu-l bagă în samă. SADOVEANU, M. C. 11. 4. intranzitiv figurat A se mișca, a se deplasa repede (și în linie dreaptă) ca o săgeată; a țîșni. Deodată, deșteptat de groază... se năpusti înainte-i, făcu un ocol prin ogradă și săgetă pe poartă. SADOVEANU, O. VIII 107. De pe malul înalt, care de mult înverzise, săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie și salută cu viers de cristal venirea primăverii. DUNĂREANU, N. 170. O rîndunică săgetă deodată drept pe lîngă fereastră. SANDU-ALDEA, despre N. 182. 5. tranzitiv figurat (Despre un izvor de lumină) A azvîrli, a împrăștia, a trimite în toate părțile (raze de lumină). Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28. – prezent industrie persoană 3 și: săgeátă (IOSIF, P. 18). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SĂGETA: SĂGETÁ, săgetez, verb I. 1. tranzitiv A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ intranzitiv A arunca săgeți cu arcul. 2. tranzitiv figurat A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. intranzitiv figurat A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. tranzitiv figurat (Despre un izvor de lumină) A împrăștia raze. – latina sagittare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SĂGETA: SĂGETÁ, săgetez, verb I. 1. tranzitiv A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ intranzitiv A arunca săgeți cu arcul. 2. tranzitiv figurat A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și brusc.. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. intranzitiv figurat A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. tranzitiv figurat (Despre surse de lumină) A împrăștia raze. – latina sagittare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE SĂGETA mă: A SE SĂGETÁ mă a se sageta maéz intranzitiv A face (concomitent) schimb de vorbe ironice sau aluzii răutăcioase (cu cineva). /<lat. sagittare Forme diferite ale cuvantului a se sageta ma: a se sageta maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru săgeta: săgetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu săgetéz, persoana a treia singular: el / ea și plural săgeteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru săgeta: săgeta verb vezi DEOCHEA. FULGERA. ÎNJUNGHIA. ÎNȚEPA. TRĂSNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru săgeta: săgetá (a sageta) verb, indicativ prezent 3 săgeteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE SAGETA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL săgeta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului săgeta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE SĂGETÁ mă săgetaéz intranzitiv A face concomitent schimb de vorbe ironice sau aluzii răutăcioase cu cineva. Săgetá a săgeta verb, indicativ prezent 3 săgeteáză. |
GRAMATICA cuvântului săgeta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului săgeta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul săgeta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE săgeta? Vezi cuvântul săgeta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul săgeta?[ să-ge-ta ] Se pare că cuvântul săgeta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL săgeta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Factor prim?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul săgeta se conjugă: ei ele săgeteáză
