Definiție a se risipi se

Cautăm definiția cuvântului a se risipi se în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se risipi se din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a risipi (forma la infinitiv)
A risipi conjugat la timpul prezent:

eu risipesc
tu risipești
el ea risipește
noi risipim
voi risipiți
ei ele risipesc

VEZI VERBUL a risipi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RISIPI:
RISIPÍ, risipesc, verb IV.

1. tranzitiv (Cu privire la lucruri) A arunca, a împroșca în toate părțile; a împrăștia. Și-n fuga lui turbată, risipea cu piciorul pietrele ce se rostogoleau în vale. GANE, N. I 80. Scorpia... dete cu coada și risipi focul. ISPIRESCU, L. 138.
       • reflexiv Praful se risipi pe lemnul mesuței. C. PETRESCU, C. vezi 377.
♦ reflexiv (Despre abstracte) A se răspîndi, a se propaga. Printre școlari se risipi iute zvonul respectuos că venise un student de la Cernăuți care citise întreaga bibliotecă gimnazială. CĂLINESCU, E. 107.
♦ A așeza ici și colo; a presăra. Cumpăr singură flori pe care le aduc și le risipesc în vasele smălțuite. CAMIL PETRESCU, P. 12.

2. tranzitiv (Cu privire la avere, la bunuri materiale etc.; în opoziție cu economisi) A cheltui fără socoteală, a împrăștia fără cruțare; a irosi, a părădui. Zăbovise o viață întreagă la Paris, risipise toată averea adunată de străbunii săi din truda șerbilor.

I. BOTEZ, ȘC. 41. Mare stare să ai tu, tinere, de o risipești așa. ISPIRESCU, L. 279. Îi place banul ca să-l risipească: de aceea îl adună de oriunde poate, cu orice preț. BOLINTINEANU, O. 252. (absolut) Lucrul adună, iar lenea risipește = omul harnic e econom, iar omul leneș, cheltuitor. (reflexiv pasiv) Rezerva de la început se risipise, C. PETRESCU, C. vezi 297.
       • figurat Risipit-am fără milă tinerețea, viața mea. EFTIMIU, Î. 105. Căci pentru care altă minune decît tine, Mi-aș risipi o viață de cugetări senine? EMINESCU, O. I 232. (reflexiv) Mi se risipea viața în moliciune... și cărți de joc. despre ZAMFIRESCU, R. 96.
♦ A distruge, a prăpădi. (reflexiv) Să nu o asculte [pe nevastă] îi era că i se risipește casa și își pierde rostul. ISPIRESCU, L. 333.

3. reflexiv (Despre oameni) A se răspîndi în toate părțile; a se împrăștia, a se răsfira, a se răzleți. Cele ale căror bărbați nu sosiseră nici de data asta se risipeau pe țărm, cu mîna la gură și cu ochii la orizontul plumburiu. DUMITRIU, P. forme 32. Mii întregi se risipesc, Alte mii în loc sosesc. ALECSANDRI, P. II 16.
       • Expresia: A se risipi ca potîrnichile (sau ca puii de potîrniche) vezi potîrniche.
       • tranzitiv Am o cloșcă: noaptea strînge puii și ziua-i risipește (Casa). GOROVEI, C. 47.
♦ tranzitiv (Cu privire la cete, armate etc.) A pune pe fugă, a respinge, a înfrînge. Mergi în Dacia, grăbește, Pe barbari de-i risipește. ALECSANDRI, P. II

12. Și tăia, nene, tăia, Pe tătari îi risipea. id. P. P. 198.

4. reflexiv (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a se spulbera, a dispărea, a pieri. A venit primăvara, s-au risipit norii. STANCU, despre 108. Cum se risipește mireasma în ger, așa s-au dus toate. SADOVEANU, B. 67. Ceața se risipi și ei rămaseră teaferi. ISPIRESCU, L. 99.
       • figurat Clipele acelui popas se risipeau ca fulgii de păpădie în adierea vîntului. SADOVEANU, N. P. 143. Se risipesc toate dimprejuru-ți, timp și spațiu fug. EMINESCU, N. 55.

5. tranzitiv A face să dispară; a îndepărta, a înlătura. O puicuță ca o floare, Ce-mi risipea grijile, Îmi gonea durerile. TEODORESCU, P. P. 283.

6. reflexiv A se dărîma, a se prăbuși, a se nărui, a se surpa. Aicea n-avem grijă, afară numai dacă s-ar risipi muntele întreg. GANE, N. I 94. Numai iată ce dă de un cuptori nelipit și mai să se risipească. CREANGĂ, P. 287.
♦ tranzitiv (Rar) A măcina. Muntele își risipea necontenit rîpile și costișele erau cu totul lipsite de pășune. SADOVEANU, forme J. 372.
♦ A se nimici, a se distruge; a se prăpădi. De mult s-au risipit și-acei Bătrîni ce-n umbră ți-au stătut. IOSIF, PATR.

8.
       • figurat Mama și surorile plîng de se risipesc. SEVASTOS, N. 90.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RISIPI

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RISIPI:
RISIPI verb

1. a (se) dispersa, a (se) împrăștia, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, (popular) a (se) răzni, (învechit și regional) a (se) rășchira. (S-au risipi în toate părțile.)

2. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, (popular) a (se) năsădi, (învechit și regional) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Banat) a (se) sprînji, (învechit) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a risipi întreaga turmă.)

3. a împrăștia, a spulbera, a vîntura, (învechit) a spîrcui. (A-i risipi pe dușmani în cele patru zări.)

4. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (învechit) a (se) rășchira, (popular figurat) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au risipi.)

5. a se împrăștia, a se ridica. (Ceața s-a risipi.)

6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a risipi.)

7. a împrăștia, a spulbera, (popular) a zburătăci. (Vîntul risipi frunzele.)

8. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspîndi. (A risipi nisip peste tot.)

9. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele risipi o căldură plăcută.)

10. a îndepărta, a spulbera. (I-a risipi toată temerea.)

11. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a zvîrli, (livresc) a prodiga, (învechit și regional) a prăda, (regional) a mătrăși, a părădui, (Transilvania) a spesa, (învechit) a rășchira, (grecism învechit) a afierosi, (figurat) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a risipi averea; își risipi banii pe toate fleacurile.)

12. a irosi, a pierde, (popular) a strica, (învechit) a istrăvi. (Nu risipi cartușele degeaba.)

13. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) surpa, (popular) a (se) hîi, (regional) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilvania și Maramures) a (se) sodomi, (prin Moldova și Transilvania) a (se) ului, (învechit) a (se) prăpădi. (Obuzele au risipi zidul cetății.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RISIPI

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RISIPI:
RISIPÍ, risipesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia.

2. tranzitiv A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi.

3. reflexiv (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira.
♦ tranzitiv A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc.
♦ tranzitiv A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de verb reflexiv:ăjmași etc.

4. reflexiv (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri.

5. reflexiv și tranzitiv A (se) dărâma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa.
♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi.

6. tranzitiv A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând.

– Din limba bulgară razsipja, sârbo-croată rasipati.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RISIPI

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RISIPI:
RISIPÍ, risipesc, verb IV.

1. tranzitiv și reflexiv A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia.

2. tranzitiv A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi.

3. reflexiv (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira.
♦ tranzitiv A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc.
♦ tranzitiv A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de verb reflexiv:ăjmași etc.

4. reflexiv (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri.

5. reflexiv și tranzitiv A (se) dărâma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa.
♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi.

6. tranzitiv A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând.

– Din limba bulgară razsipja, limba sârbă rasipati.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

risipi

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru risipi:
risipí (risipésc, risipít), verb –

1. A dispersa, a împrăștia. –

2. A izgoni, a fugări. –

3. A cheltui, a toca. –

4. A face praf, a distruge. –

5. A irosi, a prăpădi.

– Variante rîsipi, răsipi. limba slavă (veche) rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). derivat risip, substantiv neutru (învechit, ruină); risipă, substantiv feminin (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adjectiv (cheltuitor, distrugător). Din limba română provin limba ucraineană prisipati (Bogaci), dialectul săsesc rissipin.
Forme diferite ale cuvantului risipi: risipésc risi
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

A SE RISIPI se

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE RISIPI se:
A SE RISIPÍ se a se risipi seéște intranzitiv

1) A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se dispersa; a se împrăștia.

2) (despre construcții) A cădea la pământ, desfăcându-se în bucăți.

3) (despre nori, ceață etc.) A se împrăștia treptat, răsfirându-se; a se spulbera.

4) figurat (despre vise, iluzii, idealuri etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera. /<bulg. razsipja, limba sârbă rasipati
Forme diferite ale cuvantului a se risipi se: éște
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

risipi

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru risipi:
risipí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele risipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea risipeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural risipeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

risipi

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru risipi:
risipí (a risipi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele risipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea risipeá; conjunctiv prezent 3 să risipeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RISIPI

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RISIPI:
RISIPÍ verb vezi distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

risipi

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru risipi:
risipi verb vezi DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'A SE RISIPI SE'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL risipi

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului risipi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

S-au risipi în toate părțile.

I s-a risipi întreaga turmă.

A-i risipi pe dușmani în cele patru zări.

După ploaie, norii s-au risipi.

Ceața s-a risipi.

Noaptea s-a risipi.

Vîntul risipi frunzele.

A risipi nisip peste tot.

Soarele risipi o căldură plăcută.

I-a risipi toată temerea.

Și-a risipi averea; își risipi banii pe toate fleacurile.

Nu risipi cartușele degeaba.

Obuzele au risipi zidul cetății.

I s-a risipi întreaga turmă.

A-i risipi pe dușmani în cele patru zări.

După ploaie, norii s-au risipi.

Ceața s-a risipi.

Noaptea s-a risipi.

Vântul risipi frunzele.

Soarele risipi o căldură plăcută.

I-a risipi toată temerea.

A SE RISIPÍ se risipiéște intranzitiv 1 A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se dispersa; a se împrăștia.

Risipí a risipi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele risipésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea risipeá; conjunctiv prezent 3 să risipeáscă.

GRAMATICA cuvântului risipi?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului risipi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul risipi poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul risipi sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

VEZI CONJUGAREA VERBULUI a risipi LA TOATE TIMPURILE

CUM DESPART ÎN SILABE risipi?

Vezi cuvântul risipi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul risipi?

[ ri-si-pi ]
Se pare că cuvântul risipi are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL risipi

Inţelegi mai uşor cuvântul risipi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Absolut Lucrul adună, iar lenea risipește = omul harnic e econom, iar omul leneș, cheltuitor

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL risipi

VEZI SINONIME PENTRU risipi PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma bloc motor?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
în plus; din plin, din belșug
a nu ceda cu nici un preț, a nu renunța la ceva în ruptul capului
organ de motor în care se află cilindrii și pistoanele
în păstrare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?