 | as |
|
| Rezuma [ re-zu-ma ] VEZI SINONIME PENTRU rezuma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se rezuma se rezuma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se rezuma se rezuma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rezuma (forma la infinitiv) A rezuma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REZUMA: REZUMÁ, rezúm, verb I. tranzitiv 1. A prezenta pe scurt, concis, esențialul dintr-o expunere orală sau scrisă. Deci, pentru a rezuma impresia pe care o produce analiza acestor două capitole de istorie contemporană, dacă Dimitrie Cantemir ni dă știri nouă, el ni dă și știri confuze. IORGA, L. I 329. ♦ reflexiv A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... Mă rezum la cîteva chestiuni. 2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «în») A cuprinde în (sine); a sintetiza, a însuma. Clasicii se chem clasici, pentru că rezumă în ei, cu talentul sau cu geniul, civilizația și calitățile veacului lor. RUSSO, S. 83. • reflexiv pasiv Cît sînt de fecunde și de variate simțirile și gîndurile ce au putut să se rezume în așa frumoase și felurite concepțiuni. ODOBESCU, S. III 53. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REZUMA: REZUMA verb 1. a concentra, a prescurta, a reduce, a scurta, (figurat) a comprima, a condensa. (A rezuma o expunere.) 2. a recapitula, a sintetiza, (învechit) a recapitului. (Să rezuma cele spuse.) 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge. (S-a rezuma la strictul necesar.) 4. a se limita, a se mărgini, a se reduce, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se rezuma doar la...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REZUMA: REZUMÁ verb I. trecut 1. A reda pe scurt esențialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ reflexiv A se limita la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < limba franceza résumer, conform latina resumere – a relua]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REZUMA: REZUMÁ, rezúm, verb I. tranzitiv 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ reflexiv A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din limba franceza résumer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REZUMA: REZUMÁ, rezúm, verb I. tranzitiv 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ reflexiv A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din limba franceza résumer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REZUMA: REZUMÁ verb I. trecut 1. a reda pe scurt esențialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. reflexiv a se limita la..., a se mulțumi cu... (< limba franceza résumer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rezuma: rezumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rezúm, persoana a treia singular: el / ea și plural rezúmă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural rezúme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE REZUMA se rezumă: A SE REZUMÁ se rezúmă intranzitiv A avea drept esență; a se reduce. /<fr. résumer Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rezuma: rezumá (a rezuma) verb, indicativ prezent 3 rezúmă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE REZUMA SE REZUMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rezuma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rezuma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A rezuma o expunere. Să rezuma cele spuse. S-a rezuma la strictul necesar. Importanța lucrării nu se rezuma doar la. Rezumá a rezuma verb, indicativ prezent 3 rezúmă. |
GRAMATICA cuvântului rezuma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rezuma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rezuma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rezuma? Vezi cuvântul rezuma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rezuma?[ re-zu-ma ] Se pare că cuvântul rezuma are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rezuma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Consoană vibrantă și substantivat, forme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rezuma se conjugă: ei ele rezúmă
