 | as |
|
| Reflecta [ re-flec-ta ] VEZI SINONIME PENTRU reflecta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se reflecta ma reflect în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se reflecta ma reflect din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reflecta (forma la infinitiv) A reflecta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFLECTA: REFLECTÁ, reflectez și refléct, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la lumină, unde, imagini) A schimba direcția de propagare a luminii, a undelor, a imaginilor cînd ele întîlnesc suprafața de separație a două medii diferite, fără trecere dintr-un mediu în celălalt; a răsfrînge. Dar sticla poleită îl reflectă amputat de deasupra genunchilor. C. PETRESCU, C. vezi 46. Iar undele-i uimite, profunde și bălaie Reflectă-n ele țărmii – se-ntunecă, se șterg. EMINESCU, O. IV 84. • figurat Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. EMINESCU, O. IV 118. • reflexiv Ce s-o fi reflectînd oare în lentilele acelor ochi mari și blînzi, cu irisul negru ca păcura. BART, S. M. 84. A nopții stea răvarsă lumina p-a mea frunte și raza-i se reflectă pe limpede izvor. ALEXANDRESCU, M. 149. ♦ reflexiv (Despre sunete) A se întoarce în mediul inițial după ce s-a lovit de suprafața de separație a altui mediu; a se răsfrînge. 2. tranzitiv figurat (Cu privire la un fenomen, un sentiment etc.) A oglindi, a reda. Au mai găsit și că piesa nu reflectă realitatea. BARANGA, I. 157. • reflexiv Multe condiții sociale... produc... anumite caractere... care se reflectează în artă. GHEREA, ST. Hristos III 363. 3. intranzitiv (Uneori urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» sau «asupra») A se gîndi, a cugeta, a medita. Stătea pe gunoi și reflecta adînc. CARAGIALE, O. III 21. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFLECTA: REFLECTA verb 1. (fizică) a se întoarce, a se răsfrînge, a se repercuta, a reveni, (învechit) a se refrînge. (Unda sonoră se reflecta la întîlnirea unui obstacol.) 2. a se oglindi, a se proiecta, a se răsfrînge, (astăzi rar) a se prevedea, a se străvedea, (învechit) a se mira, (figurat) a se scălda. (Imaginea i se reflecta pe luciul apei.) 3. a înfățișa, a oglindi, a reprezenta. (Arta reflecta realitatea.) 4. a chibzui, a cugeta, a gîndi, a judeca, a medita, a raționa, (învechit) a meditarisi, a mîndri, a rezona, a semui. (verb reflexiv:ea să reflecta în liniște.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFLECTA: REFLECTÁ, (1, 2) persoană 3 refléctă, (3) persoană 1 reflectez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) oglindi. 3. intranzitiv A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din limba franceza refléter, latina reflectere, germana reflektieren.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFLECTA: REFLECTÁ, (1, 2) persoană 3 reflectă, (3) reflectez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) răsfrânge direcția de propagare a luminii, a razelor de lumină, a undelor etc. la suprafața de separație a două medii diferite; a determina sau a suferi o reflexie (1). 2. tranzitiv și reflexiv figurat A (se) oglindi. 3. intranzitiv A gândi profund; a cugeta, a medita la... – Din limba franceza refléter, latina reflectere, germana reflektieren. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE REFLECTA mă reflect: A SE REFLECTÁ mă refléct intranzitiv 1) (despre raze, unde, sunete etc.) A se întoarce în mediul inițial după contactul cu alt mediu. 2) (despre ființe sau despre obiecte) A-și proiecta imaginea (pe o suprafață lucioasă). 3) (despre stări, acțiuni etc.) A-și găsi expresia; a se oglindi; a se răsfrânge. /<fr. refléter, latina reflectere, germana reflektieren Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFLECTA: REFLECTÁ verb I. trecut, reflexiv (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge. II. trecut (figurat) a oglindi, a exprima (un sentiment, un fenomen etc.). III. intr. a gândi, a cugeta, a media. (< limba franceza refléter, latina reflectere, germana reflektieren) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFLECTA: REFLECTÁ verb I. 1. trecut, reflexiv (Despre sunete, lumină etc.) A (se) răsfrânge. ♦ trecut (figurat) A oglindi, a exprima; a reda. 2. intr. A gândi, a cugeta, a medita. [P.i. refléct și -tez. / conform limba franceza refléter, latina reflectere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reflecta: reflectá verb (silabe -flec-), (a gândi) indicativ prezent persoana întâi singular: eu reflectéz, persoana a treia singular: el / ea și plural reflecteáză, (a răsfrânge, a oglindi) indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea și plural refléctă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reflecta: reflectá2 (a reflecta) (a răsfrânge, a oglindi) (re-flec-) verb, indicativ prezent 3 refléctă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reflecta: reflectá1 (a reflecta) (a gândi) (re-flec-) verb, indicativ prezent 3 reflecteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE REFLECTA MA REFLECT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reflecta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reflecta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Unda sonoră se reflecta la întîlnirea unui obstacol. Imaginea i se reflecta pe luciul apei. Arta reflecta realitatea. Verb reflexiv:ea să reflecta în liniște. Unda sonoră se reflecta la întâlnirea unui obstacol. Un articol care reflecta realitatea. Reflectá2 a reflecta a răsfrânge, a oglindi re-flec- verb, indicativ prezent 3 refléctă. Reflectá1 a reflecta a gândi re-flec- verb, indicativ prezent 3 reflecteáză. |
GRAMATICA cuvântului reflecta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reflecta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reflecta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE reflecta? Vezi cuvântul reflecta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reflecta?[ re-flec-ta ] Se pare că cuvântul reflecta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reflecta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu metodă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul reflecta se conjugă: ei ele reflecteáză
