 | as |
|
| Reculege [ re-cu-le-ge ] VEZI SINONIME PENTRU reculege PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se reculege ma reculeg în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se reculege ma reculeg din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a reculege (forma la infinitiv) A reculege conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECULEGE: RECULÉGE, reculég, verb III. reflexiv A-și veni în fire, a-și recîștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi, a-și reveni. Reculegîndu-se din tulburarea ce-i încătușa pe toți... murmură cu un glas răgușit de spaimă. REBREANU, R. II 107. ♦ A se adînci într-o meditație. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECULEGE: RECULÉGE, reculég, verb III. reflexiv A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul, liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – prefix re- + culege (după limba franceza recueillir). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECULEGE: RECULÉGE verb III. 1. trecut A culege din nou. 2. reflexiv A-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditație. [P.i. reculég. / < re- + culege, după limba franceza recueillir, conform latina recolligere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECULEGE: RECULÉGE, reculég, verb III. reflexiv A-și veni în fire, a-și recâștiga calmul; liniștea (după o spaimă, o emoție etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditație. – Re1- + culege (după limba franceza recueillir). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE RECULEGE mă reculeg: A SE RECULÉGE mă reculég intranzitiv 1) A-și veni în fire (după o emoție puternică); a-și recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi. 2) A se adânci în meditație; a-și aduna gândurile; a medita profund. /re- + a culege Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECULEGE: RECULEGE verb a se dezmetici, a se regăsi, a-și reveni, a se trezi, (învechit) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (figurat rar) a se dezbăta. (S-a reculege destul de repede și a acționat normal.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECULEGE: RECULÉGE verb 1. reflexiv a-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditație. (după limba franceza recueillier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru reculege: reculége (reculég, reculés), verb reflexiv – A medita, a se adînci în meditație. în franceză recueillir, adaptat la conjug. lui culege. Forme diferite ale cuvantului reculege: reculég recul Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru reculege: !reculége (a se reculege) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se reculége, persoana întâi plural: noi ne reculégem; participiu reculés Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru reculege: reculege vezi a-și concentra atențiunea asupra unui obiect: a se reculege (= limba franceza recueillir). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru reculege: reculége verb culege Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE RECULEGE MA RECULEG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL reculege Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului reculege dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a reculege destul de repede și a acționat normal. !reculége a se reculege verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se reculége, persoana întâi plural: noi ne reculégem; participiu reculés. |
GRAMATICA cuvântului reculege? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului reculege. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul reculege poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE reculege? Vezi cuvântul reculege desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul reculege?[ re-cu-le-ge ] Se pare că cuvântul reculege are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL reculege |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de origine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
