 | as |
|
| Răsuci [ ră-su-ci ] VEZI SINONIME PENTRU răsuci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se rasuci ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se rasuci ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a răsuci (forma la infinitiv) A răsuci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂSUCI: RĂSUCÍ, răsucesc, verb IV. (Adesea în concurență cu suci) 1. tranzitiv A învîrti un fir textil în jurul lui însuși printr-o mișcare continuă și în aceeași direcție, pentru a obține un fir mai strîns și mai rezistent. Frînghiile se fac răsucind sau împletind la un loc mai multe vițe. PAMFILE, I. C. 212. Scul de mătase scotea, În patru că-l răsucea, În șase că-l împletea. TEODORESCU, P. P. 567. • absolut De trei zile răsucește Și pe fus nu mai sporește. HODOȘ, P. P. 183. • intranzitiv Suie mîndra pe colnic, Răsucind la borangic. TEODORESCU, P. P. 278. ♦ A învîrti (cu degetele) capetele mustăților, pentru a le da o anumită formă. Meșterul Roman și-a răsucit tacticos cuierele cărunte ale mustăților, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii. GALAN, Z. R. 84. Tata își răsucea mînios mustața căruntă și ne fulgera pe rînd cu privirea. SADOVEANU, O. III 518. Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. REBREANU, P. S. 11. 2. tranzitiv A imprima unui obiect o mișcare de rotație; a roti, a întoarce. Domnișoara care răsucise manivela și schimbase acul [la patefon] vorbi către tînărul cu ochelari. C. PETRESCU, C. vezi 167. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țîșni pe lîngă ea ca o săgeată. REBREANU, R. I 152. • reflexiv Sus de tot se răsuceau ca niște rotogoale de fum cețurile înalte și norii întunecați ai începutului furtunos de martie. DUMITRIU, N. 9. Apele, suflate de o putere grozavă, se ridicau în stîlpi mari, se răsuceau în vîrtejuri, descoperind prundișul. SADOVEANU, O. III 75. În întunericul ferestrelor se răsuceau mereu fîșii de fum cu mii de scîntei sclipitoare. REBREANU, R. I 275. • figurat Acești trandafiri îmi răsuceau toți nervii. GALACTION, O. I 59. ♦ A mînui o armă, a lovi cu ea. Nu se putea ca o mînă femeiască să răsucească paloșul așa de bine! ISPIRESCU, L. 20. Buzduganu-n mînă lua, Frumușel că-l răsucea, Drept în sus că-l arunca. ȘEZ. VII 61. 3. reflexiv A-și mișca brusc corpul, schimbîndu-i poziția. Se uită la el prin întuneric și se răsuci în pat de mirare. PREDA, Î. 32. Unchiașul meu s-a răsucit atent spre poartă. SADOVEANU, N. forme 150. • figurat Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113. ♦ (Despre formații în marș) A se întoarce brusc pe loc, schimbîndu-și direcția. Compania de cercetare se răsuci brusc. CAMILAR, N. I 70. • (Prin analogie) verb reflexiv:emea s-a zbîrlit. S-a răsucit vîntul și a prins a bate de cătră miezul nopții. SADOVEANU, B. 161. • tranzitiv figurat Mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat, de-ți era mai mare mila de dînsul. ISPIRESCU, L. 108. • Expresia: A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebările, pentru a obține mărturisiri. L-a dus la oraș jandarmul, pe văru-meu Pantilie. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. STANCU, despre 39. ♦ A se învîrti într-o mișcare continuă; a se rostogoli. Deodată se cumpăni și căzu răsucindu-se, în valuri. SADOVEANU, O. VIII 130. 4. tranzitiv A mișca o parte a corpului, schimbîndu-i poziția. Se alătură de cortegiu, răsucind capul în dreapta și în stînga. C. PETRESCU, C. vezi 296. • reflexiv Cînd sora Ana s-a statornicit într-un loc mai la vedere, capetele s-au răsucit, pe rînd, cătră ea. SADOVEANU, P. M. 251. Toți ochii se răsuciră la răsărit. C. PETRESCU, Î. II 10. • Expresia: A răsuci capul cuiva = a zăpăci pe cineva, a-l face să-și piardă dreapta judecată. Ozun, dragă, ți-a răsucit bibilica aia capul, în doi timpi și trei mișcări. C. PETRESCU, C. vezi 339. ♦ A scrînti. A-și răsuci piciorul. ♦ A întoarce gîtul cu o mișcare violentă pentru a-l frînge. Apucă cocoșul de gît și i-l răsuci, de nu mai zise nici pis! ISPIRESCU, L. 255. Ți le prindea cu mîna din zbor, le răsucea gîtul cu ciudă și apoi le mînca, așa crude, cu pene cu tot. CREANGĂ, P. 245. 5. tranzitiv A învîrti (cu un gest mecanic) un obiect ținut în mînă. Andrei sări de pe bancă și rămase în dreptul ușilor albe, răsucind, în pumnii încleștați, postavul șepcii. MIHALE, O. 523. A stat tot timpul în picioare, răsucind în mînă un jurnal mototolit. SAHIA, U.R.S.S. 115. 6. tranzitiv A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. Acolo cîntă trei surori! Lucrează-ntr-una la dantele, Pe deget firul răsucind. IOSIF, vezi 29. • reflexiv figurat Se răsucește inima în el ca un șarpe veninos, care-i dă răceli în spinare și fierbințeală în creier. POPA, vezi 121. 7. tranzitiv A învîrti un obiect dîndu-i forma unui sul; a învălătuci. Se depărtă încet, răsucind între degete o foiță de țigară. BART, S. M. 67. Se descălță, își răsuci pantalonii. CONTEMPORANUL, VII 37. ♦ A înfășura cu mîna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. A mai bombănit tata acasă și și-a răsucit o țigară. PAS, Z. I 178. Se îmbrăcă fluierînd, pe urmă răsuci o țigară. C. PETRESCU, S. 38. Răsuci o țigară udînd-o cu limba. CĂLINESCU, E. O. I 50. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂSUCI: RĂSUCÍ, răsucesc, verb IV. 1. tranzitiv și intranzitiv A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora. ♦ tranzitiv A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă. 2. tranzitiv și reflexiv A(-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce. ♦ tranzitiv A mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele. 3. reflexiv A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli. • Expresia: (tranzitiv) A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc. 4. tranzitiv și reflexiv A(-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția. • Expresia: (tranzitiv) A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva. ♦ tranzitiv A-și luxa o mână, un picior etc. ♦ tranzitiv A întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge. 5. tranzitiv A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână. 6. tranzitiv A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. ♦ specializare A înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. 7. tranzitiv A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. – prefix răs- + suci. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂSUCI: RĂSUCÍ, răsucesc, verb IV. 1. tranzitiv și intranzitiv A deforma un corp alungit, prin rotirea în sensuri opuse extremităților sale. ♦ A învârti un fir textil în jurul lui însuși și în aceeași direcție, pentru a-l face mai rezistent. ♦ A reuni două sau mai multe fire înfășurând unele în jurul altora. ♦ tranzitiv A învârti capetele mustăților pentru a le da o anumită formă. 2. tranzitiv și reflexiv A(-și) imprima o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) întoarce. ♦ tranzitiv A mânui sabia, paloșul, pentru a lovi cu ele. 3. reflexiv A se întoarce brusc pe loc, schimbându-și direcția, poziția; a se rostogoli. • Expresia: (tranzitiv) A suci și a răsuci (pe cineva) = a hărțui (pe cineva) cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc. 4. tranzitiv și reflexiv A(-și) mișca o parte a corpului, schimbându-i poziția. • Expresia: (tranzitiv) A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva. ♦ tranzitiv A-și luxa o mână, un picior etc. ♦ tranzitiv A întoarce gâtul unei păsări cu o mișcare violentă, pentru a-l frânge. 5. tranzitiv A învârti cu un gest mecanic un obiect ținut în mână. 6. tranzitiv A strânge un obiect, dându-i forma unui sul. ♦ specializare A înfășura cu mâna foița în care s-a pus tutun, pentru a face o țigară. 7. tranzitiv A înfășura, a depăna un fir în jurul unui suport. – Răs- + suci. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂSUCI: RĂSUCI verb 1. a învîrti, a roti, a suci, (popular) a sucăli, (regional) a rotila, a rotocoli, (Transilvania) a tecărui. (A rasuci un obiect pentru a-l face sul.) 2. a suci. (Își rasuci o țigară.) 3. a frămînta, a învîrti, a suci. (A rasuci batista în mînă.) 4. a (se) contorsiona, a (se) suci, (rar) a (se) torsiona. (A-și rasuci corpul.) 5. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) suci, (regional) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (învechit) a (se) învălui. (Se rasuci în jurul...) 6. a se foi, a se perpeli, a se suci, a se zvîrcoli, (prin Olt.) a se scîrciumi. (Toată noaptea s-a rasuci în așternut.) 7. a (se) întoarce, a (se) învîrti, a (se) roti, a (se) suci, (regional) a (se) rotila. (A rasuci cheia în broască.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE RĂSUCI mă: A SE RĂSUCÍ mă a se rasuci maésc intranzitiv 1) A se întoarce brusc într-o parte cu tot corpul. 2) rar A-și schimba mișcarea în direcție opusă. /răs- + a suci Forme diferite ale cuvantului a se rasuci ma: a se rasuci maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răsuci: răsucí verb indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răsucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răsuceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răsuceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răsuci: răsucí (a rasuci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răsucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răsuceá; conjunctiv prezent 3 să răsuceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂSUCI: RĂSUCÍ verb vezi deplasa, dezarticula, disloca, luxa, scrânti, suci. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răsuci: răsuci verb vezi DEPLASA. DEZARTICULA. DISLOCA. LUXA. SCRÎNTI. SUCI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE RASUCI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răsuci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răsuci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A răsuci un obiect pentru a-l face sul. Își răsuci o țigară. A răsuci batista în mînă. A-și răsuci corpul. Se răsuci în jurul. Toată noaptea s-a răsuci în așternut. A răsuci cheia în broască. Își răsuci o țigară. A răsuci cheia în broască. A SE RĂSUCÍ mă răsuciésc intranzitiv 1 A se întoarce brusc într-o parte cu tot corpul. Răsucí a răsuci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răsucésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea răsuceá; conjunctiv prezent 3 să răsuceáscă. |
GRAMATICA cuvântului răsuci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răsuci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răsuci poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE răsuci? Vezi cuvântul răsuci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răsuci?[ ră-su-ci ] Se pare că cuvântul răsuci are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL răsuci Inţelegi mai uşor cuvântul răsuci dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A suci și a răsuci pe cineva = a hărțui pe cineva cu întrebările, pentru a obține mărturisiri A răsuci capul cuiva = a zăpăci pe cineva, a-l face să-și piardă dreapta judecată tranzitiv A suci și a răsuci pe cineva = a hărțui pe cineva cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc tranzitiv A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva tranzitiv A suci și a răsuci pe cineva = a hărțui pe cineva cu întrebări pentru a obține anumite răspunsuri, mărturisiri etc tranzitiv A răsuci capul cuiva = a scoate din minți, a zăpăci pe cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răsuci |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea casă și masă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
