 | as |
|
| Posomorî́ [ po-so-mo-rî́ ] VEZI SINONIME PENTRU posomorî́ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se posomori ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se posomori ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a posomorî (forma la infinitiv) A posomorî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POSOMORÎ́: POSOMORÎ́, posomorăsc, verb IV. 1. reflexiv Ase întuneca la față (din cauza nemulțumirii), a se întrista. Nu după mult timp, împăratul băgă de seamă că fie-sa cea mai mică din ce în ce slăbea și se posomora. ISPIRESCU, L. 52. Cînd sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorîră. EMINESCU, N. 7. Lăpușneanul, posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146. ♦ A lua o înfățișare severă, a se încrunta. împăratul s-a posomorit rău de tot. – adică: să nu te socotești că-i glumă ce-ți spui eu. CARAGIALE, O. III 104. ♦ tranzitiv A face pe cineva să se întristeze, a cauza cuiva tristețe. Cînd se pune la piano, pare că geniul muzicii o insuflă. Dacă cîndva verb reflexiv:eun nor mîhnicios mă posomorăște, un allegro vivace mă înveselește. NEGRUZZI, S. I 75. 2. reflexiv (Despre cer) A se acoperi de nori; prin extensie (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis. Cerul se posomori, se căptuși cu plumb și ciorile începură a se văita pe sub nourii cenușii. SADOVEANU, O. VI 255. Un vînt de gheață se stârni din șesuri. Dimineața se posomori, cenușie. C. PETRESCU, S. 175. De se posomorăște cerul, plămădește bogățiile, de iese soarele, cresc bogățiile. DELAVRANCEA, O. II 120. • unipersonal Cît ne-a prins (marea) în larg, a și început, a se posomorî. VLAHUȚĂ, la TDRG. • figurat Știți una? Rău! Orizonul politic s-a posomorît! ALECSANDRI, T. I 303. 3. tranzitiv figurat A da o notă de tristețe, a întuneca, a înnegura. O frînghie încărcată cu rufe. Niște cămăși bărbătești, de stambă văpsită, posomorăsc locul. BASSARABESCU, vezi 29. Sufletul mi-am amărît, Viața mi-am posomorît. TEODORESCU, P. P. 273.- Variantă: posomorí (REBREANU, R. II 10, ALECSANDRI, P. P. 135) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POSOMORÎ́: POSOMORÎ́, posomorăsc, verb IV. 1. reflexiv (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. • tranzitiv Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta. ♦ figurat (Despre cer) A se acoperi cu nori; prin extensie (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. tranzitiv A da o notă de tristețe; a înnegura. [Variante: (regional) posomorí verb IV] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POSOMORÎ́: POSOMORÎ́, posomorăsc, verb IV. 1. reflexiv (Despre oameni sau despre fața, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. • tranzitiv Vestea l-a posomorât. ♦ A lua o înfățișare severă; a se încrunta. ♦ figurat (Despre cer) A se înnora; prin extensie (despre timp) a deveni neguros, întunecat, închis, ploios. 2. tranzitiv A da o notă de tristețe; a înnegura. [Variante: (regional) posomorí verb IV] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POSOMORÎ: POSOMORÎ verb 1. a se încrunta, a se întuneca, a se mohorî. (Ce te-ai posomori astfel?) 2. a (se) întrista, a (se) mîhni, (învechit) a (se) tînji, (figurat) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (S-a camposomori.) 3. a se închide, a se înnegura, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî. (Cerul s-a posomori.) 4. a se închide, a se mohorî, a se strica. (verb reflexiv:emea s-a posomori.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru posomorî: posomorî (posomorắsc, posomorît), verb – A se întrista, a se întuneca, a se mohorî. limba slavă (veche) , conform limba rusă pasmurĕtĭ, limba cehă posmouriti, limba sârbă nasumoriti (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 279; Tiktin). Hasdeu, cuvânt din Bătrîni, I, 299, credea într-o proveniență dacică. – derivat posomor, adjectiv (Transilvania, mohorît, încruntat); posomoreală, substantiv feminin (amărăciune, tristețe). Forme diferite ale cuvantului posomori: posomorắsc posomorip Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE POSOMORÎ́ mă: A SE POSOMORÎ́ mă a se posomorí maăsc intranzitiv 1) (despre persoane) A deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. 2) (despre cer, verb reflexiv:eme etc.) A deveni (mai) întunecat (din cauza îngrămădirii norilor); a se înnora; a se mohorî. /Orig. nec. Forme diferite ale cuvantului a se posomorí ma: a se posomorí maăsc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru posomorî́: posomorî́ (a posomorí) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele posomorắsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea posomorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea posomorî́, persoana a treia plural: ei / ele posomorấră; m.m.c.p. persoana a treia singular: el / ea posomorấse, persoana a treia plural: ei / ele posomorấseră; conjunctiv prezent 3 să posomoráscă; gerunziu posomorấnd; participiu posomorất Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru posomorî: posomorî vezi 1. a se întuneca la față: cerul se posomorește; 2. figurat a fi posomorît. [slava PASMURIETI, a se întuneca]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru posomorî́: posomorî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele posomorăsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea posomorá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural posomoráscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POSOMORI: POSOMORÍ verb IV vezi posomorî. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POSOMORI: POSOMORÍ verb IV vezi posomorî. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POSOMORI: POSOMORÍ verb IV vezi posomori. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE POSOMORI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL POSOMORI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului posomori dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce te-ai posomori astfel? 2. S-a camposomori. Cerul s-a posomori. Verb reflexiv:emea s-a posomori. A SE POSOMORÎ́ mă posomoriăsc intranzitiv 1 despre persoane A deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî; a se scârbi. Posomorî́ a posomori verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele posomorắsc, imperfect persoana a treia singular: el / ea posomorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea posomorî́, persoana a treia plural: ei / ele posomorấră; m. S-a cam posomori la față. |
GRAMATICA cuvântului POSOMORI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului posomori. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul POSOMORI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE posomorî́? Vezi cuvântul posomorî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul posomorî́?[ po-so-mo-rî́ ] Se pare că cuvântul posomorî́ are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL POSOMORI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da cuiva mură-n gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
