 | as |
|
| Pomeni [ po-me-ni ] VEZI SINONIME PENTRU pomeni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se pomeni ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se pomeni ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a pomeni (forma la infinitiv) A pomeni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru POMENI: POMENÍ, pomenesc, verb IV. 1. intranzitiv A aminti (în treacăt) de cineva sau de ceva, fără a insista; a aduce intenționat vorba despre cineva sau ceva, pentru a atrage atenția ascultătorului. Mie nu mi-a pomenit Mircea de nici un fel de ceartă sau de răceală între voi. DEMETRIUS, C. 8. Începu să-i pomenească despre recoltă. REBREANU, R. I 167. Nu știu încă cum și ce fel ne aduse vorba a pomeni despre grauri și aci. ODOBESCU, S. III 23. • (În construcții negative, complementul fiind subînțeles) La șezători s-a dus o singură dată, de cînd e fată mare, dar de atunci să nu-i mai pomenești. DELAVRANCEA, S. 10. Nu mai pomeni, curmă al patnde; nici voi să mai aud vorbind de acele ceasuri perdute. NEGRUZZI, S. I 74. • reflexiv impersonal [Jivinele] au răspuns toate deodată că nici n-au auzit măcar pomenindu-se de numele ei. CREANGĂ, P. 21. • tranzitiv Te-am auzit pomenind ceva despre mama ta. SAHIA, N. 32. ♦ reflexiv impersonal A menționa lucruri a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generație în generație. A fost odată ce a fost că, de n-ar fi fost, nu s-ar pomeni; au fost odată doi oameni. RETEGANUL, P. I 1. Se pomenește că Ciubuc era om de omenie; fiecare oaspe ce trăgea la odaia lui era primit cu dragă inimă și ospătat cu îndestulare. CREANGĂ, A. 19. După verb reflexiv:emuri, mulți veniră, începînd cu acel oaspe, Ce din vechi se pomenește, cu Dariu a lui Istaspe. EMINESCU, O. I 147. • Expresia: Nici că se pomenește! (sau unde se pomenește?) = nici vorbă, da de unde?; nici pomeneală. M-am uitat la cumpăna fîntînii, crezînd că poate bate vîntul; da unde se pomenește! VLAHUȚĂ, la TDRG. Acum șasezeci de ani trecuți, unde se pomeneau școli ca a lui Baloș în Moldova? CREANGĂ, A. 19. 2. tranzitiv A ține minte ceva, a-și aduce aminte. Verdeș-împărat chemă slujitorii și le dete o gură de or pomeni-o. ISPIRESCU, L. 44. Noi frații tăi, potaie? O să-ți dăm o bătaie Care s-o pomenești. ALEXANDRESCU, M. 322. Vino, mîndră, să te joc! Să te joc, să fii jucată, Să mă pomenești verb reflexiv:eodată! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 361. • intranzitiv A pomeni că baba mea, cîte zilișoare a avea, de năcazul acesta, că numai din pricina ei mi se trage. CREANGĂ, P. 128. Foc și sînge am să las în urmă-mi pentru ca să pomenească veșnic de mine! ALECSANDRI, T. II 15. 3. reflexiv A afla (deodată), a vedea că așa este și nu altfel. Te-ai pomenit în huzur și-n răsfăț de cum ai deschis ochii. VLAHUȚĂ, O. A. 502. A fost odată un băiat care s-a pomenit pe lume singur și fără părinți. POPESCU, B. II 84. • reflexiv pasiv Odată se pomeneau altfel de boi pe aici. AGÎRBICEANU, S. P. 13. • intranzitiv Ascultă-mă pe mine, că... proastă oi fi, dar așa am pomenit de la biata mama. PREDA, Î. 164. ♦ tranzitiv Moșneag albit de zile negre, Așa îl pomenise satul. GOGA, P. 23. • tranzitiv (Mai ales la perfectul compus și în formă interogativă sau negativă) A întîlni, a auzi. Unde ați mai pomenit voi dreptate de asta, măi creștini? REBREANU, R. II 89. Dinu era încasator în capitală, de-o îndemînare și de-o cinste cum... Săndulescu spunea că n-a mai pomenit. VLAHUȚĂ, O. A. III 80. Dar unde ai mai pomenit mata casă mai mare decît a conului Niculachi Roznovanu? GHICA, S. 152. • reflexiv impersonal Am văzut lumina zilei într-un colț de țară sălbatic și muntos, unde nu cresc decît slabe cereale... și unde nu se pomenește de trandafirii de grădină. GALACTION, O. I 56. Fum pe coșul hagiului nu s-a pomenit. DELAVRANCEA H. T. 14. A făcut și nunta și cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit și nici cred că s-a mai pomeni una ca asta undeva. CREANGĂ, P. 102. 4. tranzitiv (Mai ales la perfectul compus) A apuca să vezi ceva (important), a trăi un eveniment. Așa zăpadă n-am pomenit de cînd eram cu nasul în sînul mamei. DELAVRANCEA, la CADE. Am pomenit domnia lui Grigorie-vodă Ghica și pe-a frate-so Alexandru-vodă. GHICA S. XVIII 5. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» au de propoziții introduse prin conjuncție «că») A se vedea pe neașteptate în fața cuiva, a ceva ivit deodată, sau în fața unui fapt care provoacă surpriză sau uimire. În dimineața anului nou... mă pomenesc cu muierea asta a mea că mă ia deoparte... PREDA, Î. 101. Ne pomenim într-una din zile că părintele vine la școală și ne aduce un scaun nou și lung. CREANGĂ, O. A. 34. Nu apucai bine să intru în cancelaria subprefecturii și mă pomenii cu un nou decret, care mă rînduia judecător la Turnul-Severinului. ALECSANDRI, T. I 371. • Expresia: Te pomenești că... = poate că...; se poate întîmpla să...; nu cumva... Te pomenești că scapă iarăși cine știe ce vorbe nesocotite. VORNIC, P. 10. Te pomenești că ești chiar feciorul domnului Miron Iuga...? REBREANU, R. I 15. ♦ A-și da deodată seama că a ajuns într-un loc sau într-o situație neașteptată. Se pomeni în curtea lui Lică Mătase, cu mîna pe clanța ușii. MIHALE, O. 283. Ne retrăgeam noaptea. Ne-am pomenit într-o pădure și ploua. SAHIA, N. 78. Din om ce era, se pomeni deodată măgar. ISPIRESCU, L. 281. 6. tranzitiv (în ritualul creștin) A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage harul divinității asupra lui. [Popa Oșlobanu] slujește cîte trei liturghii pe zi și pomenește la hurtă: pe monahi și ieromanahi, pe stariți, pe mitropoliți și pe soțiile și copiii lor, de le merge colbul. CREANGĂ A. 78. Bani mulți ea că da, Popi de se strîngea, Pe Constantin slujea Și mi-l pomenea. PĂSCULESCU, L. P. 170. 7. reflexiv (Regional) A se trezi din somn. Dimineața, cînd se pomeniră diu somn, se trezesc în niște curți mai pompoase decît curțile domnești și pline de toate cele trebuincioase pentru trai RETEGANUL, P. V 46. Iar cînd el jos... cădea, Trei zile nu se pomenea, Săptămîna se-mplinea, Pînă cînd se pomenea. BIBICESCU, P. P. 305. • tranzitiv Cînd la fată ajungea, Adormită o găsea, Dar Gruia o pomenea. BIBICESCU, P. P. 305. Frunză verde floricea, N-avea murgul ce lucra, Cu picioru-n pămînt da, Pe mîndra o pomenea. HODOȘ, P. P. 76. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru POMENI: POMENÍ, pomenesc, verb IV. 1. intranzitiv și tranzitiv A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenționat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦ reflexiv impersonal A se menționa lucruri, fapte a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generație în generație; a se aminti, a se cita. • Expresia: Nici că se pomenește! (sau unde se pomenește?) = nici vorbă, nici pomeneală. 2. tranzitiv și intranzitiv A ține minte, a-și aduce aminte, a-și aminti. ♦ tranzitiv (învechit și popular) A aniversa, a comemora, a sărbători. 3. tranzitiv A apuca să vezi ceva (important), a trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă. 4. tranzitiv A vedea sau a întâlni o persoană, un fenomen, o situație. ♦ reflexiv A se afla, a se vedea (pe neașteptate) în fața cuiva sau a ceva care provoacă surpriză sau uimire, ori într-o situație neașteptată. • Expresia: Te pomenești că... = poate că..., se poate întâmpla că...; nu cumva... 5. tranzitiv (În ritualul creștin) A rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage harul divinității asupra lui, pentru a obține iertarea păcatelor lui etc. 6. reflexiv și tranzitiv (popular) A (se) trezi din somn. – Din limba slavă (veche) pominĕti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru POMENI: POMENÍ, pomenesc, verb IV. 1. intranzitiv și tranzitiv A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenționat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦ reflexiv impersonal A se menționa fapte a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generație în generație; a se aminti, a se cita. • Expresia: Nici că se pomenește! (sau unde se pomenește?) = nici vorbă, nici pomeneală. 2. tranzitiv și intranzitiv A ține minte, a-și aduce aminte, a-și aminti. ♦ tranzitiv (învechit și popular) A aniversa, a comemora, a sărbători. 3. tranzitiv A vedea ceva deosebit, a trăi în timpul unui eveniment. 4. tranzitiv A vedea sau a întâlni o persoană, un fenomen, o situație. ♦ reflexiv A se afla, a se vedea pe neașteptate în fața cuiva sau a ceva care provoacă surpriză sau uimire. • Expresia: Te pomenești că... = poate că..., e posibil să...; nu cumva... 5. tranzitiv A rosti numele cuiva în cadrul ritualului creștin, pentru a atrage harul divinității asupra lui. 6. reflexiv și tranzitiv (popular) A (se) trezi din somn. – Din limba slavă (veche) pominĕti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru POMENI: POMENI verb 1. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a menționa, a semnala, (rar) a semnaliza, (învechit) a memora, a prenumi, (figurat) a atinge. (Problema este pomeni într-un document.) 2. (termen bisericesc) a comînda. (pomeni morții.) 3. a se întîmpla, (regional) a se da. (Așa ceva nu s-a mai pomeni.) 4. a se afla, a se găsi, a se trezi, a se vedea. (S-a pomeni încolțit de creditori.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE POMENI mă: A SE POMENÍ mă a se pomeni maésc intranzitiv A ajunge pe neașteptate (într-un loc sau într-o situație); a nimeri; a se trezi; a pica; a cădea. • Te a se pomeni maești că se prea poate că; mai știi. /<sl. pominĕti Forme diferite ale cuvantului a se pomeni ma: a se pomeni maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pomeni: pomení verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pomenésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pomeneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural pomeneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pomeni: pomení (a pomeni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pomenésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pomeneá; conjunctiv prezent 3 să pomeneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru POMENI: POMENÍ verb vezi chema, deștepta, numi, scula, spune, trezi, zice. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pomeni: pomeni verb vezi CHEMA. DEȘTEPTA. NUMI. SCULA. SPUNE. TREZI. ZICE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE POMENI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL pomeni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pomeni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Problema este pomeni într-un document. Pomeni morții. Așa ceva nu s-a mai pomeni. S-a pomeni încolțit de creditori. Pomeni morții. Așa ceva nu s-a mai pomeni. Așa ceva n-am pomeni. S-a pomeni încolțit de creditori. A SE POMENÍ mă pomeniésc intranzitiv A ajunge pe neașteptate într-un loc sau într-o situație; a nimeri; a se trezi; a pica; a cădea. • Te pomeniești că se prea poate că; mai știi. Pomení a pomeni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pomenésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea pomeneá; conjunctiv prezent 3 să pomeneáscă. |
GRAMATICA cuvântului pomeni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pomeni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul pomeni poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE pomeni? Vezi cuvântul pomeni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul pomeni?[ po-me-ni ] Se pare că cuvântul pomeni are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL pomeni Inţelegi mai uşor cuvântul pomeni dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Nici că se pomenește! sau unde se pomenește? = nici vorbă, da de unde?; nici pomeneală = poate că Nici că se pomenește! sau unde se pomenește? = nici vorbă, nici pomeneală = poate că Nici că se pomenește! sau unde se pomenește? = nici vorbă, nici pomeneală = poate că |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL pomeni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea o gură cât o șură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
