 | as |
|
| Plictisi [ plic-ti-si ] VEZI SINONIME PENTRU plictisi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se plictisi ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se plictisi ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a plictisi (forma la infinitiv) A plictisi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PLICTISI: PLICTISI verb 1. a se sătura, a i se urî, (rar) a se anosti, (Moldova și Bucovina) a se lehămeti, (învechit și fam.) a se sastisi, (învechit) a se stenahorisi, a se supăra, (figurat) a i se acri. (S-a plictisi de moarte să stea în casă.) 2. a agasa, a enerva, a indispune, a irita, a necăji, a sîcîi, a supăra, (livresc) a tracasa, (popular) a ciudi, a zădărî, (regional) a zăhătui, (Moldova) a chihăi, (Banat) a zăgălui, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a scîrbi, (popular figurat) a ardeia, (regional figurat) scociorî. (Îl plictisi cu insistențele.) 3. a bodogăni, a cicăli, a dăscăli, a sîcîi, (popular și fam.) a boscorodi, (popular) a dondăni, a prociti, a sucăli, (regional) a ciocmăni, a morcoti, a tocăni, a tolocăni, (Moldova) a cihăi, (Transilvania și Bucovina) a cincăi, (Moldova și Bucovina) a moronci, (familial) a bîrîi, a bîzîi, a bombăni, a socri, (figurat) a ciocăni, a cîrîi, a pisa, a pisălogi, a toca. (Nu-l mai plictisi atîta!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLICTISI: PLICTISÍ, plictisesc, verb IV. 1. reflexiv A suferi de plictiseală, a fi sătul de un lucru, a nu mai putea suporta o situație. Santinela de sus se plictisea de stat și începea iarăși să umble. DUMITRIU, B. forme 154. Pe podiș umblau șiraguri lungi în toate părțile, răsunau comenzi asurzitoare și ofițerii se plictiseau grozav. SADOVEANU, O. VI 210. 2. tranzitiv A supăra, a enerva, a irita, a agasa. Neculai, de cîte ori mai vine domnul acesta care a plecat, spui că nu sînt aci. A început să mă plictisească individul. C. PETRESCU, C. vezi 135. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLICTISI: PLICTISÍ, plictisesc, verb IV. 1. reflexiv A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. tranzitiv A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din limba neogreacă éplixa (aorist lui plissó). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLICTISI: PLICTISÍ, plictisesc, verb IV. 1. reflexiv A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. tranzitiv A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din limba neogreacă éplixa (aorist lui plissó). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE PLICTISI mă: A SE PLICTISÍ mă a se plictisi maésc intranzitiv A cădea într-o ușoară depresiune sufletească (cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate etc.). /<ngr. pliktisa Forme diferite ale cuvantului a se plictisi ma: a se plictisi maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plictisi: plictisí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plictisésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea plictiseá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural plictiseáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plictisi: plictisí (a plictisi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plictisésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea plictiseá; conjunctiv prezent 3 să plictiseáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE PLICTISI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL plictisi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului plictisi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a plictisi de moarte să stea în casă. Îl plictisi cu insistențele. Nu-l mai plictisi atîta!. S-a plictisi de moarte să stea în casă. A SE PLICTISÍ mă plictisiésc intranzitiv A cădea într-o ușoară depresiune sufletească cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate etc. Plictisí a plictisi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele plictisésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea plictiseá; conjunctiv prezent 3 să plictiseáscă. |
GRAMATICA cuvântului plictisi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plictisi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul plictisi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE plictisi? Vezi cuvântul plictisi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plictisi?[ plic-ti-si ] Se pare că cuvântul plictisi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL plictisi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Lapte de var?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
