 | as |
|
| Orienta [ o-ri-en-ta ] VEZI SINONIME PENTRU orienta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se orienta ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se orienta ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a orienta (forma la infinitiv) A orienta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ, orientez, verb I. 1. reflexiv A recunoaște, a stabili direcția, a găsi drumul, a ști încotro să se îndrepte (în raport cu punctele cardinale sau cu alte puncte de reper) pentru a ajunge la destinație; prin extensie a găsi calea cea mai bună de urmat într-o împrejurare oarecare, atitudinea cea mai potrivită, soluția cea mai justă. Vechii corăbieri se orientau după steaua polară, cm Căută să se orienteze, dar o beznă atît de deasă acoperea lumea, că ochii lui nu puteau desluși nici o nuanță în negrul înăbușitor. REBREANU, P. S. 83. 2. tranzitiv A așeza un lucru sau pe cineva într-o anumită direcție sau poziție față de punctele cardinale. Casa este orientată spre răsărit. ♦ A îndrepta, a dirija, a îndruma. Nu găsi nimic care să-l orienteze iar pe drumurile Podenilor. Cîmpia nu-și arăta decît nemărginirea-i neagră. MIHALE, O. 282. Ibrăileanu exercita... o presiune delicată și fină asupra mea orientîndu-mă. SADOVEANU, E. 180. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ, orientez, verb I. 1. reflexiv A ști încotro să se îndrepte pentru a ajunge la destinație, a recunoaște, a stabili direcția, a găsi drumul; prin extensie a găsi calea cea mai bună de urmat într-o anumită împrejurare, atitudinea, soluția cea mai potrivită, a acționa adecvat. ♦ tranzitiv A îndrepta pe cineva într-o anumită direcție. 2. tranzitiv A așeza pe cineva sau ceva într-o anumită poziție sau direcție față de punctele cardinale. ♦ figurat A îndruma, a îndrepta, a dirija. ♦ reflexiv A se călăuzi după..., a se conduce. ♦ (matematică) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan în jurul unui punct. [ pronunție: -ri-en-] – Din limba franceza orienter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ, orientez, verb I. 1. reflexiv A ști încotro să se îndrepte pentru a ajunge la destinație, a recunoaște, a stabili direcția, a găsi drumul; prin extensie a găsi calea cea mai bună de urmat într-o anumită împrejurare, atitudinea, soluția cea mai potrivită, a acționa adecvat. ♦ tranzitiv A îndrepta pe cineva într-o anumită direcție. 2. tranzitiv A așeza pe cineva sau ceva într-o anumită poziție sau direcție față de punctele cardinale. ♦ figurat A îndruma, a îndrepta, a dirija. ♦ reflexiv A se călăuzi după..., a se conduce. ♦ (matematică) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan în jurul unui punct. [ pronunție: -ri-en-] – Din limba franceza orienter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ verb I. 1. reflexiv A afla poziția punctelor cardinale în raport cu locul unde se află; a ști încotro să se îndrepte. ♦ (figurat) A descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme. 2. trecut A așeza (ceva) în raport cu punctele cardinale. ♦ A îndrepta, a îndruma; (marină) a îndrepta velatura astfel încât să prindă vântul. ♦ (matematică) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens în plan în jurul unui punct. [pronume -ri-en-. / < limba franceza orienter, italiana orientare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTÁ verb I. reflexiv a afla poziția punctelor cardinale în raport cu locul unde se află; a ști încotro să se îndrepte. • (figurat) a descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme. II. trecut a așeza în raport cu punctele cardinale. • a îndrepta; (marină) a îndrepta velatura astfel încât să prindă vântul. • (matematică) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan, în jurul unui punct. (< limba franceza orienter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ORIENTA: ORIENTA verb 1. a apuca, a se îndrepta, a o lua, a merge, a păși, a pleca, a porni, (rar), a se îndruma, (popular) a purcede, a se purta, (învechit și regional) a năzui, (Transilvania) a arădui. (Se orienta spre casă.) 2. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a îndruma, (înv), a tocmi. (I-a orienta pe drumul cel bun.) 3. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) îndruma, (învechit) a (se) povățui. (După ce principii se orienta în viată?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ORIENTA mă: A SE ORIENTÁ mă a se orienta maéz intranzitiv 1) (despre ființe) A ști să determine locul aflării sau direcției mișcării (după anumite semne). a se orienta ma pe teren. a se orienta ma după soare. 2) figurat A găsi soluția cea mai bună (într-o anumită împrejurare). 3) A avea în imediata apropiere, conformându-se; a se călăuzi; a se conduce. [silabe -ri-en-] /<fr. orienter Forme diferite ale cuvantului a se orienta ma: a se orienta maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orienta: orientá verb (silabe -ri-en-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu orientéz, persoana a treia singular: el / ea și plural orienteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orienta: orientá (a orienta) (-ri-en-) verb, indicativ prezent 3 orienteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE ORIENTA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL orienta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului orienta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se orienta spre casă. I-a orienta pe drumul cel bun. După ce principii se orienta în viată?. A SE ORIENTÁ mă orientaéz intranzitiv 1 despre ființe A ști să determine locul aflării sau direcției mișcării după anumite semne. Orienta pe teren. Orienta după soare. Orientá a orienta -ri-en- verb, indicativ prezent 3 orienteáză. |
GRAMATICA cuvântului orienta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului orienta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul orienta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE orienta? Vezi cuvântul orienta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orienta?[ o-ri-en-ta ] Se pare că cuvântul orienta are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL orienta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala peste poate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul orienta se conjugă: ei ele orienteáză
