eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se orbalti ma


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Orbălţi [ or-băl-ţi ]
VEZI SINONIME PENTRU orbălţi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se orbalti ma în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se orbalti ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a orbălți
Verbul: a orbălți (forma la infinitiv)
A orbălți conjugat la timpul prezent:
  • eu orbălțesc
  • tu orbălțești
  • el ea orbălțește
  • noi orbălțim
  • voi orbălțiți
  • ei ele orbălțesc
VEZI VERBUL a orbălți CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ORBĂLȚI:
ORBĂLȚÍ, orbălțesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv (regional) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului.

– vezi orbalț.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ORBĂLȚI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ORBĂLȚI:
ORBĂLȚÍ, orbălțesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv (regional) A (se) îmbolnăvi de orbalț; a (se) umfla din cauza orbalțului.

– vezi orbalț.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

orbălți
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru orbălți:
orbălțí (a orbalti) (regional) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele orbălțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea orbălțeá; conjunctiv prezent 3 să orbălțeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

orbălți
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru orbălți:
orbălțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele orbălțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea orbălțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural orbălțeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

A SE ORBĂLȚI mă
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ORBĂLȚI mă:
A SE ORBĂLȚÍ mă a se orbalti maésc intranzitiv popular A se îmbolnăvi de orbalț. /Din orbalț
Forme diferite ale cuvantului a se orbalti ma: a se orbalti maésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE ORBALTI MA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A SE ORBĂLȚI mă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se orbălţi mă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Orbălțí a a se orbĂlȚi mă regional verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele orbălțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea orbălțeá; conjunctiv prezent 3 să orbălțeáscă.
A SE ORBĂLȚÍ mă a se orbĂlȚi măésc intranzitiv popular A se îmbolnăvi de orbalț.

GRAMATICA cuvântului A SE ORBĂLȚI mă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se orbălţi mă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A SE ORBĂLȚI mă poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE orbălţi?
    Vezi cuvântul orbălţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul orbălţi?
    [ or-băl-ţi ]
    Se pare că cuvântul orbălţi are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com