 | as |
|
| Opri [ o-pri ] VEZI SINONIME PENTRU opri PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se opri în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se opri din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a opri (forma la infinitiv) A opri conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OPRI: OPRÍ, opresc, verb IV. 1. tranzitiv A întrerupe (brusc) o mișcare sau o acțiune în desfășurare, a face să înceteze, a curma, a stăvili (pentru un timp limitat sau pentru totdeauna). Inima îl îndemna [să intre în horă], dar frica de plutonier îi oprea avîntul. REBREANU, R. I 136. Spre-a opri acea privire, dacul manta și-o ridică. EMINESCU, O. IV 137. • (Urmat de determinări arătînd acțiunea care este curmată) Cînele... a apucat de straie pe stăpînul său cu atîta putere, încît l-a oprit de a mai luneca. DRĂGHICI, R. 104. • (Urmat de determinări arătînd instrumentul acțiunii) Tu m-oprești, de-aș verb reflexiv:ea să fug, Cu-o singură privire. COȘBUC, P. II 220. Ea-l oprește-n loc cu ochii. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ființă) A face să stea pe loc, a întrerupe din mers, a face să înceteze acțiunea, activitatea începută, aflată în curs de desfășurare. Magda își opri calul și ridică o mînă. SADOVEANU, O. VII 57. Moșneagul opri caii la pasiv C. PETRESCU, S. 181. Tot îi venea să oprească pe Luca. REBREANU, R. I 194. • (Întărit prin «în drum», «în cale» sau urmat de determinări locale) Am fost oprit pe bulevard de un domn și o doamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 184. Amabilitatea cu care m-ați oprit în drum ca să mă aduceți aici în gazdă. ALECSANDRI, T. I 281. Nu mai cunoaștem drumul; ne-am oprit. SADOVEANU, O. VI 526. Iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19. Caii noștri apucă prin rîu și se opresc în mijlocul lui, ca să se adape. ALECSANDRI, O. P. 362. (reflexiv pasiv) Nu știu cum să fac să se oprească focurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 401. • (În personificări) Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «din»), arătînd mișcarea sau acțiunea care se întrerupe) Se uită la boi cum se opriseră amîndoi din rumegat și-l priveau neliniștiți. MIRONESCU, S. A. 45. Aude baba ceva și se oprește din povestit. CARAGIALE, O. III 54. • intranzitiv (Numai despre obiecte) Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor întorcînd spatele vîntului... făcînd semne automobilelor să oprească. C. PETRESCU, C. vezi 135. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 101. 2. reflexiv A sta pe loc undeva; a poposi, a zăbovi. M-am oprit în dreptul lui, fără puterea de a-mi continua drumul. VORNIC, P. 20. Dar unde te oprești acum în mijlocul pustiului și... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10. ♦ tranzitiv A reține (prin rugăminți) pe cineva, a determina să rămînă undeva. Aproape toată ziua era la Domițian. Uneori îl opreau la masă. BASSARABESCU, vezi 10. ♦ tranzitiv A reține cu forța, a sechestra, a aresta. Eu nu mă dau cu una, cu două... La ce să mă opriți? ALECSANDRI, T. I 98. 3. tranzitiv (Cu privire la obiecte, valori) A reține (pentru sine), a-și însuși, a pune deoparte (pentru a se servi). Aprinse și își opri cutia de chibrituri. C. PETRESCU, vezi 55. Mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pîni întregi. CREANGĂ, A. 145. I-ați trimis 2400 limba franceza , însă 200 limba franceza i-a oprit el pentru cheltuieli. GHICA, A. 787. ♦ A rezerva, a reține (pentru sine sau pentru alții). Mai aveți locuri pentru Timișoara? Perfect. Fii, te rog, drăguț și oprește... trei locuri. BARANGA, I. 219. Ți-am oprit, de-mîncare. C. PETRESCU, Î. II 175. Mesele și băncile erau oprite înadins pentru dînșii, ca să poată petrece mai în tihnă. REBREANU, I. 32. 4. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «asupra») A se concentra asupra unui punct sau a unei probleme care merită atenție; a insista. Ne pare râu că marginile articolului ne silesc a ne opri foarte puțin asupra acestei opere artistice. GHEREA, ST. Hristos II 326. ♦ (Despre ochi, priviri) A se fixa. 5. tranzitiv A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu da voie să...; a interzice. Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. REBREANU, R. I 119. Întunericul, mă oprea să văd fața Adelei. IBRĂILEANU, A. 90. Băiete, i-a răspuns mama, nu verb reflexiv:eau să te opresc de la ce ai pus de gînd. CARAGIALE, P. 122. • (Eliptic) Intrarea oprită. ♦ reflexiv (Despre persoane) A se stăpîni, a se înfrîna, a se abține (de la ceva). Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă, dară se opri și nu făcu nici o mișcare. ISPIRESCU, L. 35. Mă iertați, dar, zău! nu mă pot opri de rîs. ALECSANDRI, T. I 358. Orice damă l-ar fi văzut în ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. – imperativ singular și: (regional) opreá (DELAVRANCEA, S. 263). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OPRI: OPRI verb I. 1. a sta, (învechit și regional) a se sprijini, (învechit) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a opri.) 2. a poposi, a sta, a ședea, a trage, a zăbovi. (S-a opri la umbra unui stejar.) 3. a poposi, (învechit) a conăci. (S-a opri la un han.) 4. a se abate, a da, a trece. (În drum s-a opri și pe la el.) 5. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se stabili, a se statornici, (popular) a se sălășlui, (învechit și regional) a se sălășui, (învechit) a se sădi, a se stăvi. (S-au opri în acele cîmpii mănoase.) 6. a staționa. (Nu e voie să opri în fața spitalului.) 7. a stopa. (Mașina opri brusc.) 8. a frîna. (opri mașina.) 9. a sta, (figurat) a încremeni. (Ceasul s-a opri.) 10. a închide. (A opri apa, gazele.) II. 1. a conteni, a se curma, a înceta, a se potoli, a se sfîrși, a sta, a se termina, (învechit și popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a (se) prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma. (Vijelia, ploaia a continuat și nu s-a opri decît seara.) 2. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a părăsi. (Au opri lucrul în semn de protest.) 3. a(-și) înceta, a(-și) întrerupe, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a opri activitatea.) 4. a conteni, a înceta, a se întrerupe, (Moldova și Bucovina) a stîmpi, (învechit) a pristoi. (S-a opri din cîntat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a înceta, a se întrerupe, (figurat) a se frînge. (Cîntecul s-a opri brusc.) 6. a (se) curma, a (se) întrerupe, (figurat) a (se) tăia. (I s-a opri respirația, de emoție.) 7. a curma, a întrerupe, (figurat) a reteza, a stăvili. (N-a putut opri scandalul; i-a opri vorba.) 8. a se întrerupe, (învechit) a se zăticni. (S-a opri din mîncat.) III. 1. a împiedica, a înfrîna, a stăvili, (figurat) a frîna. (Nu puteau opri avîntul revoluționar.) 2. a împiedica, a reține, (învechit și regional) a popri, (învechit) a apăra. (Nu-l pot opri să...) 3. a reține, a stăpîni, (rar) a prididi, (figurat) a înghiți. (A-și opri lacrimile.) 4. a se abține, a se domina, a se înfrîna, a răbda, a se reține, a se stăpîni. (Nu s-a putut opri să nu-i spună.) IV. 1. a păstra, a reține, a rezerva. (Ți-am opri niște măsline.) 2. a păstra, a reține. (opri restul!) 3. a păstra, a rezerva, a ține. (I-a opri loc la rînd.) vezi 1. a interzice. (Te opri să te mai duci acolo.) 2. a interzice, a prohibi, (învechit) a popri. (A opri vînzarea băuturilor alcoolice.) 3. a interzice, a proscrie. (A opri duelul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OPRI: OPRÍ, opresc, verb IV. 1. tranzitiv A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ reflexiv A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranzitiv și reflexiv A sta pe loc; prin extensie a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ tranzitiv A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe locuțiune • Expresia: A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ tranzitiv A reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦ tranzitiv A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. tranzitiv A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. reflexiv A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. tranzitiv A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ reflexiv A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [imperativ singular și: (regional) opreá] – Din limba slavă (veche) oprĕti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OPRI: OPRÍ, opresc, verb IV. 1. tranzitiv A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ reflexiv A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranzitiv și reflexiv A sta pe loc; prin extensie a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ tranzitiv A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe locuțiune • Expresia: A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ tranzitiv A reține undeva, a determina să rămână. ♦ tranzitiv A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. tranzitiv A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. reflexiv A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. tranzitiv A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ reflexiv A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [imperativ singular și: (regional) opreá] – Din limba slavă (veche) oprĕti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru opri: oprí verb (sil -pri), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oprésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea opreá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural opreáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru opri: oprí (a opri) (o-pri) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oprésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea opreá; conjunctiv prezent 3 să opreáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se opri: A se opri ≠ a continua, a se mișca Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE OPRI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se opri Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se opri dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A mers ce-a mers, apoi s-a a se opri. S-a a se opri la umbra unui stejar. S-a a se opri la un han. În drum s-a a se opri și pe la el. S-au a se opri în acele cîmpii mănoase. Nu e voie să a se opri în fața spitalului. Mașina a se opri brusc. A se opri mașina. Ceasul s-a a se opri. A a se opri apa, gazele. Vijelia, ploaia a continuat și nu s-a a se opri decît seara. Au a se opri lucrul în semn de protest. Uzina și-a a se opri activitatea. S-a a se opri din cîntat, din citit, cu vorba. Cîntecul s-a a se opri brusc. I s-a a se opri respirația, de emoție. N-a putut a se opri scandalul; i-a a se opri vorba. S-a a se opri din mîncat. Nu puteau a se opri avîntul revoluționar. Nu-l pot a se opri să. A-și a se opri lacrimile. Nu s-a putut a se opri să nu-i spună. Ți-am a se opri niște măsline. A se opri restul! 3. I-a a se opri loc la rînd. Te a se opri să te mai duci acolo. A a se opri vînzarea băuturilor alcoolice. A a se opri duelul. A mers ce-a mers, apoi s-a a se opri. S-a a se opri la un han. Au a se opri lucrul în semn de protest. Uzina și-a a se opri activitatea. S-a a se opri din cântat, din citit, cu vorba. Cântecul s-a a se opri brusc. I s-a a se opri respirația, de emoție. S-a a se opri din mâncat. Nu-l pot a se opri să. Ți-am a se opri bilete la spectacol. I-a a se opri loc la rând. Te a se opri să te mai duci acolo! 2. Oprí a a se opri o-pri verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele oprésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea opreá; conjunctiv prezent 3 să opreáscă. |
GRAMATICA cuvântului A se opri? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se opri. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se opri poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE opri? Vezi cuvântul opri desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul opri?[ o-pri ] Se pare că cuvântul opri are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A se opri Inţelegi mai uşor cuvântul a se opri dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ tranzitiv A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe locuțiune A opri calea cuiva sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva din drum ♦ tranzitiv A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe locuțiune A opri calea cuiva sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva din drum |