 | as |
|
| Obişnui [ o-biş-nu-i ] VEZI SINONIME PENTRU obişnui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se obisnui ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se obisnui ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a obișnui (forma la infinitiv) A obișnui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBIȘNUI: OBIȘNUÍ, obișnuiesc, verb IV. 1. reflexiv A se deprinde, a se familiariza, a se învăța. Se obișnuise de două zile cu sunetul acesta. DUMITRIU, N. 127. Încet-încet, ochii mi se obișnuiră cu întunericul. SADOVEANU, O. VI 12. Se obișnuise să fie primit... cu izbucniri de «trăiți» și voie bună. REBREANU, R. II 84. • tranzitiv A obișnui pe copii cu cititul. 2. tranzitiv A practica un anumit obicei; a avea o anumită deprindere. Minerii, cu tristețe și mîndrie, cel mai des obișnuiesc să spună: mina noastră e veche de o sută de ani. BOGZA, C. O. 120. • reflexiv impersonal (în expresie) Se obișnuiește să... = este obiceiul să... – Variantă: obicinuí (pronunțat -bici-) (NEGRUZZI, S. X 199) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBIȘNUI: OBIȘNUI verb 1. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) familiariza, a (se) învăța, (regional) a (se) hîrsi. (S-a obisnui ușor în noul mediu.) 2. (învechit) a metahirisi. (obisnui să bea zilnic cafea.) 3. (popular) a se îndătina, (învechit) a se politici. (Așa se obisnui pe la noi.) 4. (Transilvania) a sucui. (Așa obisnui noi să facem.) 5. a se deprinde, a se împăca. (Nu mă pot obisnui cu gîndul că...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE OBIȘNUI mă: A SE OBIȘNUÍ mă a se obisnui maiésc intranzitiv (urmat de determinări introduse prin prepoziția cu) A deveni cunoscut îndeaproape în urma unor contacte repetate; a se învăța; a se deprinde; a se familiariza. a se obisnui ma cu noul colectiv. a se obisnui ma cu lucrul. /cf. bulg. obițno Forme diferite ale cuvantului a se obisnui ma: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obișnui: obișnuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele obișnuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea obișnuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural obișnuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obișnui: obișnuí (a obisnui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele obișnuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea obișnuiá; conjunctiv prezent 3 să obișnuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE OBISNUI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL obișnui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obișnui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a obișnui ușor în noul mediu. Obișnui să bea zilnic cafea. Așa se obișnui pe la noi. Așa obișnui noi să facem. Nu mă pot obișnui cu gîndul că. A SE OBIȘNUÍ mă obișnuiiésc intranzitiv urmat de determinări introduse prin prepoziția cu A deveni cunoscut îndeaproape în urma unor contacte repetate; a se învăța; a se deprinde; a se familiariza. Obișnui cu noul colectiv. Obișnui cu lucrul. Obișnui să bea zilnic cafea. Așa se obișnui pe la noi. Așa obișnui noi să facem. Obișnuí a obișnui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele obișnuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea obișnuiá; conjunctiv prezent 3 să obișnuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului obișnui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obișnui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul obișnui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE obişnui? Vezi cuvântul obişnui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obişnui?[ o-biş-nu-i ] Se pare că cuvântul obişnui are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL obișnui Inţelegi mai uşor cuvântul obișnui dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= este obiceiul să |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL obișnui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și da măsura?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
