 | as |
|
| Numi [ nu-mi ] VEZI SINONIME PENTRU numi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se numi ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se numi ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a numi (forma la infinitiv) A numi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NUMI: NUMÍ, numesc, verb IV. tranzitiv 1. A da un nume, a pune un nume; a denumi. Este caracteristic amănuntul că «Băbeasca» și «Dealul» din lista noastră numesc păduri, așadar locuri interesante pentru un număr mai restrîns de indivizi. IORDAN, N. L. 108. Papagalul lui, pe care îl numise Pol, rostea cîte un cuvînt. DRĂGHICI, R. 150. ♦ reflexiv pasiv A purta numele de..., a fi denumit..., a se chema. Fratele craiului se numea Verde-împărat. CREANGĂ, P. 183. Aceea ce se aflase mai sigur pentru dînsa era că se numea Olga. NEGRUZZI, S. I 44. Este o parte a pămîntului cure se numește Africa. DRĂGHICI, R. 15. 2. A adăuga (la numele cuiva) un epitet, o poreclă, a considera (pe cineva) drept... (dîndu-i calificativul, titlul sau numele de...). De nu era doamna palatului afară, dînd de mîncare puilor ei (căci așa numea ea lighioanele din pădure), îi prăpădea negreșit. ISPIRESCU, L. 7. Amîna... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți, după cum o numea el. CREANGĂ, P. 141. Pe măgar, cît să-l împodobești, Armăsar tot nu poți să-l numești. PANN, P. vezi III 39. • reflexiv pasiv Boierii, ca toți orășenii, se numeau jupani, adică cetățeni. BĂLCESCU, O. II 14. ♦ reflexiv A fi supranumit, a purta un titlu sau un calificativ; a se intitula. Spune-mi cînd mă voi numi soția ta? NEGRUZZI, S. I 18. 3. A rosti, a menționa, a arăta, a pomeni numele cuiva sau a ceva. Mai ales, ținea la un cîntec, pe care verb reflexiv:u să-l numească. BASSARABESCU, vezi 12. 4. A pune (pe cineva) într-o funcție ( vezi încadra), a angaja; a da cuiva o însărcinare; a conferi cuiva un grad, un titlu. Prin urmare, Numiți-mă prefect! ALECSANDRI, T, I 285. • reflexiv pasiv (Învechit) Boierii ajutorați de popor gonesc pe... Ilieș, și Vasile Lupul se numește domn. BĂLCESCU, O. II 22. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NUMI: NUMÍ, numesc, verb IV. 1. tranzitiv A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ reflexiv A purta numele de..., a se chema...; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. tranzitiv A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. reflexiv A se socoti (sau a fi socotit) drept..., a se considera (sau a fi considerat) ca fiind... 4. tranzitiv A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NUMI: NUMÍ, numesc, verb IV. 1. tranzitiv A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ reflexiv A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. tranzitiv A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca. 3. reflexiv A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. tranzitiv A pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru numi: numí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele numésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea numeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural numeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru numi: numí (a numi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele numésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea numeá; conjunctiv prezent 3 să numeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE NUMI mă: A SE NUMÍ mă a se numi maésc intranzitiv A avea ca nume; a purta numele (de). /Din nume Forme diferite ale cuvantului a se numi ma: a se numi maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE NUMI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A SE NUMI mă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se numi mă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Numí a a se numi mă verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele numésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea numeá; conjunctiv prezent 3 să numeáscă. A SE NUMÍ mă a se numi măésc intranzitiv A avea ca nume; a purta numele de. |
GRAMATICA cuvântului A SE NUMI mă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se numi mă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A SE NUMI mă poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE numi? Vezi cuvântul numi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul numi?[ nu-mi ] Se pare că cuvântul numi are două silabe |