 | as |
|
| Năpusti [ nă-pus-ti ] VEZI SINONIME PENTRU năpusti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se napusti ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se napusti ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a năpusti (forma la infinitiv) A năpusti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru NĂPUSTI: NĂPUSTÍ, năpustesc, verb IV. 1. reflexiv A năvăli, a tăbărî, a se repezi cu furie, a da buzna, a se arunca. Izbit parcă și el, a deschis ușa, s-a năpustit în întuneric și s-a dus. SADOVEANU, O. VIII 194. Izbiți de neașteptata arătare a străinilor, [cîinii] se năpustiră în ei. GALACTION, O. I 282. Fata împăratului, îmbărbătată de cal, se năpusti odată într-însul cu sabia goală. ISPIRESCU, L. 17. • figurat Deodată vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. DUNĂREANU, CH. 206. ♦ tranzitiv (Rar) A arunca, a azvîrli violent. Un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. 2. tranzitiv A năpădi, a inunda, a acoperi. Zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. EMINESCU, N. 94. 3. tranzitiv (Învechit) A lăsa în părăsire, a abandona. Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. ODOBESCU, S. III 206. Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! ALECSANDRI, P. P. 351. Mihai ocoli cetatea și începu a o bate cu tunurile; dar văzînd că nu o poate dobîndi... o năpusti deocamdată și se întoarse la scaun în București. BĂLCESCU, O. II 44. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru NĂPUSTI: NĂPUSTI verb a se arunca, a se azvîrli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (învechit și popular) a cădea, (învechit și regional) a năduli, a se prăpăstui, (regional) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilvania) a se aiepta, (Transilvania și Banat) a se șupi, (învechit) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au napusti asupra dușmanului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru NĂPUSTI: NĂPUSTÍ, năpustesc, verb IV. 1. reflexiv A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. tranzitiv (învechit și regional) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din limba slavă (veche) napustiti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru NĂPUSTI: NĂPUSTÍ, năpustesc, verb IV. 1. reflexiv A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenții agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. tranzitiv (învechit și regional) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din limba slavă (veche) napustiti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE NĂPUSTI mă: A SE NĂPUSTÍ mă a se napusti maésc intranzitiv (despre ființe) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. /<sl. napustiti Forme diferite ale cuvantului a se napusti ma: a se napusti maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru năpusti: !năpustí (a se napusti) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se năpustéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se năpusteá; conjunctiv prezent 3 să se năpusteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru năpusti: năpustí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele năpustésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea năpusteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural năpusteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru NĂPUSTI: NĂPUSTÍ verb vezi abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru năpusti: năpusti verb vezi ABANDONA. ARUNCA. AZVÎRLI. LĂSA. NEGLIJA. PĂRĂSI. REPEZI. ZVÎRLI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE NAPUSTI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL năpusti Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului năpusti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-au năpusti asupra dușmanului. S-au năpusti asupra dușmanului. A SE NĂPUSTÍ mă năpustiésc intranzitiv despre ființe A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. !năpustí a se năpusti verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se năpustéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se năpusteá; conjunctiv prezent 3 să se năpusteáscă. |
GRAMATICA cuvântului năpusti? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului năpusti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul năpusti poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE năpusti? Vezi cuvântul năpusti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul năpusti?[ nă-pus-ti ] Se pare că cuvântul năpusti are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL năpusti |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Oxiclorură de carbon?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
