 | as |
|
| Lăsa [ lă-sa ] VEZI SINONIME PENTRU lăsa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se lasa mare în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se lasa mare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a lașa (forma la infinitiv) A lașa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LĂSA: LĂSA verb 1. (popular) a lepăda. (lasa ceva din mînă.) 2. a depune, a preda. (A lasa geamantanul la gară.) 3. a uita. (Și-a lasa ochelarii acasă.) 4. a încredința, a preda, (franțuzism) a confia. (A lasa cuiva ceva.) 5. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) pleca, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se lasa de rod.) 6. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) pleca, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (popular, fam.) a (se) hîi. (Casa s-a lasa pe o parte.) 7. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) strîmba, (popular și fam.) a (se) hîi, (regional) a (se) șoldi. (Stîlpul de telegraf s-a lasa.) 8. a coborî, a trage. (A lasa perdelele.) 9. a se așeza, a se așterne, a cădea, a se depune, a pica. (S-a lasa bruma.) 10. a cădea, a coborî, a scoborî. (S-a lasa ceața.) 11. a se face, a se ivi, a sosi, a veni. (Cum s-a lasa seara, a plecat.) 12. a produce, a provoca. (I-a lasa o vie impresie.) 13. a hotărî, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Așa a lasa destinul.) 14. (juridic) a testa. (A lasa ceva unor succesori.) 15. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A lasa să se scoată la concurs postul vacant.) 16. a ceda, a da. (Îi lasa întregul apartament.) 17. a ceda, a se îndupleca, (figurat) a se muia. (Să nu te lasa cu nici un preț.) 18. a amîna. (Să lasa pe altădată discuția.) 19. a abandona, a părăsi, (franțuzism rar) a placa, (învechit și popular) a oropsi, a pustii, (învechit și regional) a năpusti. (Și-a lasa copiii, familia.) 20. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a scăpa, (figurat) a (se) scutura, (familial figurat) a înțărca. (S-a lasa de un viciu.) 21. a renunța, (popular) a se lepăda. (S-a lasa de tutun.) 22. a micșora, a reduce, a scădea. (A mai lasa din preț.) 23. a respinge, (figurat) a trînti. (L-a lasa la examen.) 24. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se sprijini. (Pot să mă lasa pe tine?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lăsa: lăsá (lás, lăsát), verb – 1. A părăsi, a da drumul unui lucru, a se îndepărta de ceva. – 2. A face să rămînă. – 3. A da din mînă, a da drumul, a pune în libertate. – 4. A permite, a consimți. – 5. A abandona, a renunța la ceva. – 6. A părăsi, a se despărți, a divorța. – 7. A omite, a exclude, a trece cu vederea. – 8. A reduce, a scădea (un preț sau o pretenție). – 9. (învechit) A ierta, a scuti. – 10. A amîna (se construiește cu prepoziție pe). – 11. A părăsi, a abandona un locuțiune – 12. A trînti la examen, a declara căzut la examen pe cineva. – 13. A rămîne în urmă, a imprima dîre, urme. – 14. A dispune, a porunci cu limbă de moarte. – 15. (Despre Dumnezeu) A porunci, a ordona, a stabili. – 16. A însărcina, a încredința. – 17. A numi, a desemna. – 18. A slobozi, a produce, a emana. – 19. A produce, a renta. – 20. (reflexiv) A se destinde, a se înmuia. – 21. (reflexiv) A ceda, a renunța, a se da convins. – 22. (reflexiv) A ceda, a admite, a consimți, a permite. – 23. (reflexiv) A se înfrîna, a se abține (se construiește cu prepoziție de). – 24. (reflexiv) A se încrede, a se sprijini, a avea încredere (se construiește cu prepoziție în sau pe). – 25. (reflexiv) A ceda, a șovăi, a se mlădia, a se potoli, a se domoli. – 26. (reflexiv) A cădea, a se culca. – 27. (reflexiv) A coborî, a scădea. – 28. (reflexiv, Transilvania de S.) A descăleca; a se face noapte. – 29. (reflexiv) A surveni, a se apropia o intemperie. – 30. (reflexiv) A amenința, a făgădui (argotic, se construiește cu prepoziție cu). – Mr. (a)las, megl. las, istr. lǫsu. latina laxāre (Diez, I, 243; Pușcariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955; DAR), conform italiana lasciare, prov. laissar, limba franceza laisser, albaneză lëšoń (Philippide, II, 646). – derivat lăsător, adjectiv (neglijent); lăsătoare, substantiv feminin (cărare de oi); lăsiu, adjectiv (neglijent); lăsat, substantiv neutru (abandon; părăsire; carnaval); lăsătură, substantiv feminin (lăsare; omisiune; deprimare); lăsăciune, substantiv feminin (iertare; separare; divorț, învechit); lăsămînt, substantiv neutru (Transilvania, legat, testament, moștenire). Forme diferite ale cuvantului lasa: lasalás lăsát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LAȘA: LAȘÁ verb trecut (rar) 1. a desface, a slăbi (din strânsoare); a da drumul. 2. (figurat) a scăpa, a lăsa să(-i) scape. (< limba franceza lâcher) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lăsa: lăsá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, persoana a treia singular: el / ea și plural lásă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural láse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lăsa: lăsá (a lasa) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, 3 lásă; conjunctiv prezent 3 să láse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LĂSA: LĂSÁ verb vezi depăși, ierta, întrece, pune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lăsa: lăsa verb vezi DEPĂȘI. IERTA. ÎNTRECE. PUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lașa: lașá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea lașeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a se lăsa mare: a se lăsa mare expresie (er.) a ejacula. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE LASA MARE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a se lăsa mare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se lăsa mare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A se lăsa mare ceva din mînă. A a se lăsa mare geamantanul la gară. Și-a a se lăsa mare ochelarii acasă. A a se lăsa mare cuiva ceva. Crengile se a se lăsa mare de rod. Casa s-a a se lăsa mare pe o parte. Stîlpul de telegraf s-a a se lăsa mare. A a se lăsa mare perdelele. S-a a se lăsa mare bruma. S-a a se lăsa mare ceața. Cum s-a a se lăsa mare seara, a plecat. I-a a se lăsa mare o vie impresie. Așa a a se lăsa mare destinul. A a se lăsa mare ceva unor succesori. A a se lăsa mare să se scoată la concurs postul vacant. Îi a se lăsa mare întregul apartament. Să nu te a se lăsa mare cu nici un preț. Să a se lăsa mare pe altădată discuția. Și-a a se lăsa mare copiii, familia. S-a a se lăsa mare de un viciu. S-a a se lăsa mare de tutun. A mai a se lăsa mare din preț. L-a a se lăsa mare la examen. Pot să mă a se lăsa mare pe tine?. A se lăsa mare ceva din mână. S-a a se lăsa mare ceața. Să nu te a se lăsa mare cu nici un preț. Lăsá a a se lăsa mare verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, 3 lásă; conjunctiv prezent 3 să láse. |
GRAMATICA cuvântului a se lăsa mare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se lăsa mare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a se lăsa mare poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lăsa? Vezi cuvântul lăsa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lăsa?[ lă-sa ] Se pare că cuvântul lăsa are două silabe |
La plural verbul lăsa se conjugă: ei ele lásă