 | as |
|
| Lăsa [ lă-sa ] VEZI SINONIME PENTRU lăsa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se lasa ma las în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se lasa ma las din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a lașa (forma la infinitiv) A lașa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LĂSA: LĂSA verb 1. (popular) a lepăda. (lasa ceva din mînă.) 2. a depune, a preda. (A lasa geamantanul la gară.) 3. a uita. (Și-a lasa ochelarii acasă.) 4. a încredința, a preda, (franțuzism) a confia. (A lasa cuiva ceva.) 5. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) pleca, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se lasa de rod.) 6. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) pleca, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (popular, fam.) a (se) hîi. (Casa s-a lasa pe o parte.) 7. a (se) apleca, a (se) înclina, a (se) strîmba, (popular și fam.) a (se) hîi, (regional) a (se) șoldi. (Stîlpul de telegraf s-a lasa.) 8. a coborî, a trage. (A lasa perdelele.) 9. a se așeza, a se așterne, a cădea, a se depune, a pica. (S-a lasa bruma.) 10. a cădea, a coborî, a scoborî. (S-a lasa ceața.) 11. a se face, a se ivi, a sosi, a veni. (Cum s-a lasa seara, a plecat.) 12. a produce, a provoca. (I-a lasa o vie impresie.) 13. a hotărî, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Așa a lasa destinul.) 14. (juridic) a testa. (A lasa ceva unor succesori.) 15. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A lasa să se scoată la concurs postul vacant.) 16. a ceda, a da. (Îi lasa întregul apartament.) 17. a ceda, a se îndupleca, (figurat) a se muia. (Să nu te lasa cu nici un preț.) 18. a amîna. (Să lasa pe altădată discuția.) 19. a abandona, a părăsi, (franțuzism rar) a placa, (învechit și popular) a oropsi, a pustii, (învechit și regional) a năpusti. (Și-a lasa copiii, familia.) 20. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezobișnui, a (se) dezvăța, a scăpa, (figurat) a (se) scutura, (familial figurat) a înțărca. (S-a lasa de un viciu.) 21. a renunța, (popular) a se lepăda. (S-a lasa de tutun.) 22. a micșora, a reduce, a scădea. (A mai lasa din preț.) 23. a respinge, (figurat) a trînti. (L-a lasa la examen.) 24. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se sprijini. (Pot să mă lasa pe tine?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lăsa: lăsá (lás, lăsát), verb – 1. A părăsi, a da drumul unui lucru, a se îndepărta de ceva. – 2. A face să rămînă. – 3. A da din mînă, a da drumul, a pune în libertate. – 4. A permite, a consimți. – 5. A abandona, a renunța la ceva. – 6. A părăsi, a se despărți, a divorța. – 7. A omite, a exclude, a trece cu vederea. – 8. A reduce, a scădea (un preț sau o pretenție). – 9. (învechit) A ierta, a scuti. – 10. A amîna (se construiește cu prepoziție pe). – 11. A părăsi, a abandona un locuțiune – 12. A trînti la examen, a declara căzut la examen pe cineva. – 13. A rămîne în urmă, a imprima dîre, urme. – 14. A dispune, a porunci cu limbă de moarte. – 15. (Despre Dumnezeu) A porunci, a ordona, a stabili. – 16. A însărcina, a încredința. – 17. A numi, a desemna. – 18. A slobozi, a produce, a emana. – 19. A produce, a renta. – 20. (reflexiv) A se destinde, a se înmuia. – 21. (reflexiv) A ceda, a renunța, a se da convins. – 22. (reflexiv) A ceda, a admite, a consimți, a permite. – 23. (reflexiv) A se înfrîna, a se abține (se construiește cu prepoziție de). – 24. (reflexiv) A se încrede, a se sprijini, a avea încredere (se construiește cu prepoziție în sau pe). – 25. (reflexiv) A ceda, a șovăi, a se mlădia, a se potoli, a se domoli. – 26. (reflexiv) A cădea, a se culca. – 27. (reflexiv) A coborî, a scădea. – 28. (reflexiv, Transilvania de S.) A descăleca; a se face noapte. – 29. (reflexiv) A surveni, a se apropia o intemperie. – 30. (reflexiv) A amenința, a făgădui (argotic, se construiește cu prepoziție cu). – Mr. (a)las, megl. las, istr. lǫsu. latina laxāre (Diez, I, 243; Pușcariu 945; Candrea-Dens., 953; REW 4955; DAR), conform italiana lasciare, prov. laissar, limba franceza laisser, albaneză lëšoń (Philippide, II, 646). – derivat lăsător, adjectiv (neglijent); lăsătoare, substantiv feminin (cărare de oi); lăsiu, adjectiv (neglijent); lăsat, substantiv neutru (abandon; părăsire; carnaval); lăsătură, substantiv feminin (lăsare; omisiune; deprimare); lăsăciune, substantiv feminin (iertare; separare; divorț, învechit); lăsămînt, substantiv neutru (Transilvania, legat, testament, moștenire). Forme diferite ale cuvantului lasa: lasalás lăsát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE LĂSA mă las: A SE LĂSÁ mă las intranzitiv 1) A merge la vale; a coborî o pantă. 2) A veni de sus în jos. Se lasă ceața. 3) A se așeza venind din zbor. 4) (despre întuneric, ger, căldură etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a începe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se îndoi sub o povară. 6) A renunța la ceva. a se lasa ma las de fumat. • a se lasa ma las păgubaș a renunța benevol la ceva. 7) A nu se împotrivi (să aibă loc sau să se efectueze). 8) A cădea pradă. a se lasa ma las dus de gânduri. 9) (la imperativ, mai ales în construcții negative) A (nu) se da bătut; a (nu) ceda. • Nu te a se lasa ma las! nu ceda. 10) A scadea în intensitate; a se micșora. Gerul s-a mai lăsat. 11) A-și sprijini greutatea; a se rezema; a se așeza. S-a lăsat pe umărul lui. S-a lăsat pe un scaun. /<lat. laxare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LAȘA: LAȘÁ verb trecut (rar) 1. a desface, a slăbi (din strânsoare); a da drumul. 2. (figurat) a scăpa, a lăsa să(-i) scape. (< limba franceza lâcher) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lăsa: lăsá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, persoana a treia singular: el / ea și plural lásă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural láse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lăsa: lăsá (a lasa) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, 3 lásă; conjunctiv prezent 3 să láse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LĂSA: LĂSÁ verb vezi depăși, ierta, întrece, pune. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lăsa: lăsa verb vezi DEPĂȘI. IERTA. ÎNTRECE. PUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lașa: lașá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea lașeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE LASA MA LAS' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL lașa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului lașa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lașa ceva din mînă. A lașa geamantanul la gară. Și-a lașa ochelarii acasă. A lașa cuiva ceva. Crengile se lașa de rod. Casa s-a lașa pe o parte. Stîlpul de telegraf s-a lașa. A lașa perdelele. S-a lașa bruma. S-a lașa ceața. Cum s-a lașa seara, a plecat. I-a lașa o vie impresie. Așa a lașa destinul. A lașa ceva unor succesori. A lașa să se scoată la concurs postul vacant. Îi lașa întregul apartament. Să nu te lașa cu nici un preț. Să lașa pe altădată discuția. Și-a lașa copiii, familia. S-a lașa de un viciu. S-a lașa de tutun. A mai lașa din preț. L-a lașa la examen. Pot să mă lașa pe tine?. Lașa de fumat. • lașa păgubaș a renunța benevol la ceva. Lașa dus de gânduri. • Nu te lașa! nu ceda. Lașa ceva din mână. S-a lașa ceața. Să nu te lașa cu nici un preț. Lăsá a lașa verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu las, persoana a doua singular: tu lași, 3 lásă; conjunctiv prezent 3 să láse. |
GRAMATICA cuvântului lașa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului lașa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul lașa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lăsa? Vezi cuvântul lăsa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lăsa?[ lă-sa ] Se pare că cuvântul lăsa are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL lașa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Biacid, biacizi, adjectiv în sintagma acid biacid?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul lăsa se conjugă: ei ele lásă
