 | as |
|
| Jurui [ ju-ru-i ] VEZI SINONIME PENTRU jurui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se jurui ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se jurui ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a jurui (forma la infinitiv) A jurui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JURUI: JURUÍ1, juruiesc, verb IV. tranzitiv (Învechit și regional) A făgădui în mod solemn, a promite să faci pe voie cuiva sau să dai cuiva ceva. vezi jura. Mai bine i-ai da partea pe care i-ai juruit-o. SADOVEANU, P. M. 74. Îți mărturisesc greșeala me și îți juruiesc că de acum nu voi mai face aceste răle lucruri. KOGĂLNICEANU, S. 115. (Cu pronunțare regională) Îmi giuruise, că m-așteaptă, Plîngînd mi-a spus-o fata, zău! PĂUN-PINCIO, P. 58. ♦ A făgădui (de soție). Mi-au fost juruită mie Din mica copilărie. SEVASTOS, C. 279. ♦ reflexiv A se lega prin jurămînt. Cine-a zice Nițu vine Da-i-aș tot ce am pe mine; Cine-a zice c-a venit Da-i-aș ce m-am juruit. ALECSANDRI, T. 1577. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JURUI: JURUÍ2, juruiesc, verb IV. tranzitiv (Regional) A face să se învîrtească în cercuri. (Cu pronunțare regională) Viscolul giuruia des foloștină înflorită, ca niște rotocoale de hîrtie albă. DELAVRANCEA, S. 181. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru jurui: juruí (a făgădui, a roti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele juruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea juruiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural juruiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jurui: juruí (a jurui) (învechit, regional) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele juruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea juruiá; conjunctiv prezent 3 să juruiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JURUI: JURUÍ2, juruiesc, verb IV. tranzitiv (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JURUI: JURUÍ2, juruiesc, verb IV. tranzitiv (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru jurui: juruí vezi 1. a promite solemn: juruiește-i cerul și pământul Hristos; 2. a se devota. [ vezi jurà]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE JURUI mă: A SE JURUÍ mă a se jurui maiésc intranzitiv A se angaja prin jurământ; a se jura. /<ung. gyürüzni Forme diferite ale cuvantului a se jurui ma: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru jurui: jurui verb vezi ANGAJA. FĂGĂDUI. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. JURA. LOGODI. OBLIGA. PROMITE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE JURUI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL jurui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului jurui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Juruí a jurui învechit, regional verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele juruiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea juruiá; conjunctiv prezent 3 să juruiáscă. A SE JURUÍ mă juruiiésc intranzitiv A se angaja prin jurământ; a se jura. |
GRAMATICA cuvântului jurui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jurui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul jurui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE jurui? Vezi cuvântul jurui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jurui?[ ju-ru-i ] Se pare că cuvântul jurui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL jurui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Clorură de sodiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
