eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se isca ma isc


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Isca [ is-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU isca PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se isca ma isc în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se isca ma isc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a isca
Verbul: a isca (forma la infinitiv)
A isca conjugat la timpul prezent:
  • eu isc
  • tu iști
  • el ea iscă
  • noi iscăm
  • voi iscați
  • ei ele iscă
VEZI VERBUL a isca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISCA:
ISCÁ, isc, verb

I. reflexiv A apărea, a se ivi, a se produce, a începe. Curînd, între focurile ațîțate-n pripă s-au iscat vorbe, șoapte, rîsete, amestecate cu sforăitul domol al apei din ceaune. GALAN, Z. R. 370. Cînd se isca sfadă între dînșii, la acest împărat mergeau mai întîi la judecată. ISPIRESCU, L. 183.
       • (Rar despre oameni) Bogat e izvorul oamenilor!... În locul celor ce pleacă se iscă alții, ca din pămînt. STANCU, despre 411.
♦ tranzitiv A face să se ivească, a provoca. Bîrnovă, cu Lie și cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită pe ulițele tîrgului. SADOVEANU, O. VII 99. Plecarea lui... a iscat un mic scandal. VLAHUȚĂ, O. A. 100. Din toate chestiile cîte s-au discutat de la glorioasele evenimente din 11 iunie încoa, cea mai grea, cea mai delicată și totdeodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară este fără îndoială chestia d-a face pe țăran proprietar. BĂLCESCU, O. I 233.
       • figurat Pe colinele cu lanuri Lin lumina plouă-n ore, Vîntul iscă vechi aleanuri. BENIUC, vezi 51.
♦ tranzitiv (Neobișnuit) A da la iveală, a arăta. Luna și-a iscat iar secerea galbenă deasupra dealului Zvorîștii. GALAN, Z. R. 378.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ISCA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISCA:
ISCA verb

1. a cauza, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a stîrni, (învechit și regional) a scorni, (învechit) a pricini, a prileji. (Atitudinea lui a isca discuții furtunoase.)

2. a naște, a produce, a provoca, a ridica, a stîrni. (Cartea a isca multe obiecții.)

3. a se declanșa, a se dezlănțui, a izbucni, a (se) porni, a se stîrni, (rar) a se prăvăli, (învechit și regional) a se dezlega, a se scorni, (învechit) a se scula, a se sparge, a sta, (figurat) a se aprinde. (S-a isca un conflict.)

4. a apărea, a se ivi, a începe, a se porni, a se produce, a se stîrni, (învechit și regional) a se scociorî, (figurat) a se naște. (S-a isca din senin o furtună.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ISCA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISCA:
ISCÁ, isc, verb

I. reflexiv A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată).
♦ tranzitiv A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); prin extensie a născoci, a inventa.

– Din limba bulgară iskam (iska mi se).
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ISCA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISCA:
ISCÁ, isc, verb

I. reflexiv A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată).
♦ tranzitiv A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); prin extensie a născoci, a inventa.

– Din limba bulgară iskam (iska mi se).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A SE ISCA mă isc
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ISCA mă isc:
A SE ISCÁ mă isc intranzitiv A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi. /<bulg. iskam
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

isca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru isca:
iscá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea íscă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural íște
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

isca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru isca:
iscá (a isca) verb, indicativ prezent 3 íscă; conjunctiv prezent 3 să íște
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat