eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se invrednici ma


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
învrednici [ în-vred-ni-ci ]
VEZI SINONIME PENTRU învrednici PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se invrednici ma în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se invrednici ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a învrednici
Verbul: a învrednici (forma la infinitiv)
A învrednici conjugat la timpul prezent:
  • eu învrednicesc
  • tu învrednicești
  • el ea învrednicește
  • noi învrednicim
  • voi învredniciți
  • ei ele învrednicesc
VEZI VERBUL a învrednici CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVREDNICI:
ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, verb IV. reflexiv

1. (În construcții negative) A se dovedi verb reflexiv:ednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. Nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. ISPIRESCU, L. 41. Nu m-am învrednicit să-l văz pînacuma. CARAGIALE, O. III 204. Mare de inimă, iar de gură și mai mare... nu se învrednicise de o viață mai bună. CREANGĂ, A. 134.

2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... Tu ești mîndru că te vei învrednici Să spui, mîine, Clarei doamnii ce-au făcut aci boierii. DAVILA, vezi vezi 21. De-așa verb reflexiv:emi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. Bine îmi pare că m-am învrednicit să văd Beligradu cu ochii. ALECSANDRI, T. I 310.
♦ tranzitiv (În credințele religioase; subiectul e dumnezeu) A acorda favoarea, avantajul, norocul de a... Doamne!... M-ai învrednicit a trăi pînă acum. ALECSANDRI, T. 151. Dumnezeule! dumnezeule! mulțămescu-ți că m-ai învrednicit a mai videa încă o dată lumina soarelui. DRĂGHICI, R. 139.
♦ tranzitiv (Învechit) A merita. (Atestat în forma verb reflexiv:ednici) Fraților, întrebă, ce socotiți? Ce pedeapsă verb reflexiv:ednicește omul acesta? NEGRUZZI, S. I 229.

3. A găsi de cuviință, a binevoi, a catadicsi. Deși au trecut cîteva zile, nu ne-am învrednicit nici unul să mergem pînă la el. SAHIA, N. 115. Dar tu... Nu te-nvrednicești Să spui ce crai mare ești? TEODORESCU, P. P. 105.

– Variantă: (învechit) verb reflexiv:ednicí verb IV.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

învrednici
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru învrednici:
învrednicí, învrednicesc verb IV

1. tranzitiv (Subiectul este Dumnezeu, pronia cerească, iar complementul este omul) A găsi pe cineva verb reflexiv:ednic și a-i acorda harul divin, grația cerească, favoarea de a avea parte de ceva.

2. reflexiv A fi părtaș la harul dumnezeiesc.

3. reflexiv A se dovedi verb reflexiv:ednic, capabil de ceva.
♦ A avea cinstea, norocul să...
♦ A binevoi, a găsi de cuviință să...

– Din prefix în- + verb reflexiv:ednic.

Definiție sursă: Dicționar religios

ÎNVREDNICI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVREDNICI:
ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, verb IV. reflexiv

1. A se dovedi verb reflexiv:ednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși.

2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de...
♦ tranzitiv (Rar) A acorda favoarea, norocul de a...

3. A găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi.

– În + verb reflexiv:ednic.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNVREDNICI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVREDNICI:
ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, verb IV. reflexiv

1. A se dovedi verb reflexiv:ednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși.

2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de...
♦ tranzitiv (Rar) A acorda favoarea, cinstea de a...

3. A găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi.

– În + verb reflexiv:ednic.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

A SE ÎNVREDNICI mă
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎNVREDNICI mă:
A SE ÎNVREDNICÍ mă a se invrednici maésc intranzitiv

1) A se dovedi verb reflexiv:ednic (de realizarea unui lucru).

2) (urmat de o propoziție complementară) A avea norocul sau cinstea; a avea parte.

3) A găsi de cuviință; a binevoi; a catadicsi. /în + verb reflexiv:ednicie
Forme diferite ale cuvantului a se invrednici ma: a se invrednici maésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

învrednici
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învrednici:
învrednicí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învrednicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învredniceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învredniceáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

învrednici
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învrednici:
învrednicí (a invrednici) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea învrednicéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea învredniceá; conjunctiv prezent 3 să învredniceáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

învrednici
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru învrednici:
învrednici verb vezi BINEVOI. MERITA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INVREDNICI MA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învrednici
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învrednici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A SE ÎNVREDNICÍ mă învredniciésc intranzitiv 1 A se dovedi verb reflexiv:ednic de realizarea unui lucru.
învrednicí a învrednici verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea învrednicéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea învredniceá; conjunctiv prezent 3 să învredniceáscă.

GRAMATICA cuvântului învrednici?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învrednici.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învrednici poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE învrednici?
    Vezi cuvântul învrednici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învrednici?
    [ în-vred-ni-ci ]
    Se pare că cuvântul învrednici are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învrednici

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A veni vorba de sau despre cineva sau ceva?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    funcție a mai multor variabile care nu se schimbă, orice permutări ar suferi aceste variabile
    boală infecțioasă, care se manifestă mai ales la copii, caracterizată prin tuse puternică cu convulsii; tuse măgărească
    a ajunge cu discuția la un anumit subiect
    ploșniță
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app