 | as |
|
| învrăjbi [ în-vrăj-bi ] VEZI SINONIME PENTRU învrăjbi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se invrajbi ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se invrajbi ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învrăjbi (forma la infinitiv) A învrăjbi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBI: ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, verb IV. 1. reflexiv reciproc. A se afla în raporturi de dușmănie, a intra în verb reflexiv:ajbă, a se certa, a se dușmăni. Era un bujor de flăcău... se-nvrăjbeau toate fetele din pricina lui. spaniolă POPESCU, M. G. 46. În urmă-i urlă a urei aiurare, Zîmbind, cînd, să-l sfîșie, cei răi se învrăjbesc. MACEDONSKI, O. I 109. Cum se pot învrăjbi oamenii din nimica toată! CREANGĂ, A. 60. • figurat Cititorul... simte în sine mintea învrăjbindu-se cu urechea. ODOBESCU, S. III 86. Cu a mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! ALECSANDRI, P. A. 38. • tranzitiv Amoriul, vicleanul șerpe, prin Eva, iubita mea, Din brațe-i mă izgoniră și mă învrăjbi cu ea. CONACHI, P. 134. 2. tranzitiv A înfuria, a mînia, a supăra, a întărîta, a instiga la revoltă. Toate aceste gîndiri îmi înfierbîntau capul și-mi învrăjbeau inima. VLAHUȚĂ, O. A. 149. • reflexiv Într-acel locuțiune.. apele se-nvrăjbesc și se sfredelesc în adînci vîrtejuri. ODOBESCU, S. I 144. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBI: ÎNVRĂJBI verb 1. a se certa, a se supăra, (popular) a se bălăbăni, a se gîlcevi, a se sfădi, (învechit și regional) a se pricinui, (regional) a se cîrti, a se pricini, (Moldova) a se cîrcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (învechit) a se pîrî, a se prici, a se prigoni, (familial figurat) a se strica. (S-a invrajbi cu toți prietenii.) 2. a (se) dezbina, (învechit) a (se) despărți, a (se) dezuni. (De ce s-au invrajbi astfel?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBI: ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, verb IV. 1. reflexiv recipr. A intra în verb reflexiv:ajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși. ♦ tranzitiv A semăna verb reflexiv:ajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta. – În + verb reflexiv:ajbă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBI: ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, verb IV. 1. reflexiv recipr. A intra în verb reflexiv:ajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși. ♦ tranzitiv A semăna verb reflexiv:ajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta. – În + verb reflexiv:ajbă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎNVRĂJBI mă: A SE ÎNVRĂJBÍ mă a se invrajbi maésc intranzitiv 1) A intra în verb reflexiv:ajbă (cu cineva); a deveni verb reflexiv:ăjmaș; a se învrăjmăși; a se dușmăni; a se urî. 2) A fi cuprins de verb reflexiv:ajbă. /în + verb reflexiv:ajbă Forme diferite ale cuvantului a se invrajbi ma: a se invrajbi maésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învrăjbi: învrăjbí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învrăjbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învrăjbeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învrăjbeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învrăjbi: învrăjbí (a invrajbi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învrăjbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învrăjbeá; conjunctiv prezent 3 să învrăjbeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INVRAJBI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNVRĂJBI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învrăjbi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a ÎnvrĂjbi cu toți prietenii. De ce s-au ÎnvrĂjbi astfel?. A SE ÎNVRĂJBÍ mă ÎnvrĂjbiésc intranzitiv 1 A intra în verb reflexiv:ajbă cu cineva; a deveni verb reflexiv:ăjmaș; a se învrăjmăși; a se dușmăni; a se urî. învrăjbí a ÎnvrĂjbi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învrăjbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învrăjbeá; conjunctiv prezent 3 să învrăjbeáscă. |
GRAMATICA cuvântului ÎNVRĂJBI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învrăjbi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNVRĂJBI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE învrăjbi? Vezi cuvântul învrăjbi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învrăjbi?[ în-vrăj-bi ] Se pare că cuvântul învrăjbi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNVRĂJBI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A mătrăși din lumea asta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
