 | as |
|
| înviora [ în-vi-o-ra ] VEZI SINONIME PENTRU înviora PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se inviora în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se inviora din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înviora (forma la infinitiv) A înviora conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVIORA: ÎNVIORÁ, înviorez, verb I. tranzitiv A face să fie, să devină vioi; a trezi, a scoate din amorțeală, a da iarăși viață, a dezmorți; prin extensie a însufleți, a înveseli, a îmbărbăta. Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. Un copil, doi, te mai înviorează, ai pentru ce trăi. DELAVRANCEA, la TDRG. Cum te-nviorează, cum te-nalță și te umple de încredere simpla atingere c-un suflet mare! VLAHUȚĂ, O. A. 488. • absolut Strașnică toamnă! Înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. vezi 396. • reflexiv După ce mîncară... se înviorară cu o cupă de vin. SADOVEANU, O. VII 77. • intranzitiv (Rar) Cînd văzu pe fiul său... i se păru a înviora olecuță. ISPIRESCU, L. 126. ♦ reflexiv figurat A se anima. Se înviorează curtea de oameni și de mișcare și de zgomot. REBREANU, R. II 49. – Pronunțat: -vi-o-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înviora: înviorá (învioréz, înviorát), verb – A face mai vioi, a dezmorți, a însufleți. De la viu, prin intermediul unui plural ipotetic *viuri, ca în paralelismul fumuri › înfumura, gînduri › îngîndura. Pentru prezența acestui plural ipotetic, conform cărturar, înfășura, înhăinura. În general se admite ca etimon un latina *invῑvŭlāre (Pușcariu, Conv., literar, XXXIX, 325; Drăganu, Dacor., II, 617; Pușcariu 903; DAR), ipoteză ce nu pare convingătoare. Pușcariu, Dacor., IV, 704 și DAR sugerează de asemenea un latina *invibrāre, tot inacceptabil. – derivat înviorător, adjectiv (care înviorează, răcoritor). conform vioară, învioșa. Forme diferite ale cuvantului inviora: învioréz invioraîn Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVIORA: ÎNVIORA verb 1. a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (regional) a (se) învioșa, (figurat) a (se) remonta. (S-a mai inviora după răul avut.) 2. a (se) anima, a (se) însufleți. (Atmosfera s-a mai inviora.) 3. a (se) împrospăta. (Florile s-au inviora.) 4. a ațîța, a înteți, (rar) a scotoci, (popular) a zădărî. (A inviora focul.) 5. a activa, a dinamiza, a intensifica, a stimula. (A inviora o activitate, un proces.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVIORA: ÎNVIORÁ, înviorez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; prin extensie a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [ pronunție: -vi-o-] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVIORA: ÎNVIORÁ, înviorez, verb I. tranzitiv și reflexiv A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; prin extensie a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [ pronunție: -vi-o-] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înviora: înviorá verb (silabe -vi-o-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu învioréz, persoana a treia singular: el / ea și plural învioreáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învioréze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înviora: înviorá (a inviora) (-vi-o-) verb, indicativ prezent 3 învioreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se înviora: A se înviora ≠ a se veștezi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INVIORA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se înviora Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se înviora dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a mai a se înviora după răul avut. Atmosfera s-a mai a se înviora. Florile s-au a se înviora. A a se înviora focul. A a se înviora o activitate, un proces. S-a mai a se înviora după criză. Florile din vază s-au a se înviora. înviorá a a se înviora -vi-o- verb, indicativ prezent 3 învioreáză. |
GRAMATICA cuvântului A se înviora? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se înviora. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se înviora poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înviora? Vezi cuvântul înviora desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înviora?[ în-vi-o-ra ] Se pare că cuvântul înviora are patru silabe |
La plural verbul înviora se conjugă: ei ele învioreáză