 | as |
|
| Intitula [ in-ti-tu-la ] VEZI SINONIME PENTRU intitula PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se intitula se în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se intitula se din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întitula (forma la infinitiv) A întitula conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTITULA: INTITULÁ, intitulez, verb I. tranzitiv A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ reflexiv A purta un titlu; a se numi. [Variante: (popular) întitulá verb I] – Din limba franceza intituler, latina intitulare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTITULA: INTITULÁ, intitulez, verb I. tranzitiv A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ reflexiv A purta un titlu; a se numi. [Variante: (popular) întitulá verb I] – Din limba franceza intituler, latina intitulare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTITULA: INTITULÁ, intitulez, verb I. tranzitiv A pune, a da un titlu (unei scrieri, unei persoane etc.). ♦ reflexiv A purta un titlu, a se numi. Ion Huniade se intitula voievod al Ardealului. – Variantă: întitulá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTITULA: INTITULÁ verb I. trecut A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ reflexiv A-și lua, a-și da un titlu. [P.i. 3,6 -lează, variantă întitula verb I. / < limba franceza intituler, conform latina intitulare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTITULA: INTITULÁ verb I. trecut a da un titlu (unei cărți). II. reflexiv a-și lua, a-și da un titlu. (< limba franceza intituler, latina intitulare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE INTITULA se: A SE INTITULÁ se a se intitula seeáză intranzitiv A purta un titlu; a se numi. /<fr. intituler, latina intitulare[1] Forme diferite ale cuvantului a se intitula se: eáză Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intitula: intitulá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu intituléz, persoana a treia singular: el / ea și plural intituleáză[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intitula: intitulá (a intitula) verb, indicativ prezent 3 intituleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTITULA: ÎNTITULÁ verb I. vezi intitula. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTITULA: ÎNTITULÁ verb I vezi intitula. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTITULA: ÎNTITULÁ verb I vezi intitula. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întitula: întitulá vezi a da un titlu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTITULA: ÎNTITULA verb I vezi intitula. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INTITULA SE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNTITULA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întitula dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE INTITULÁ se Întitulaeáză intranzitiv A purta un titlu; a se numi. Intitulá a Întitula verb, indicativ prezent 3 intituleáză. |
GRAMATICA cuvântului ÎNTITULA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întitula. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNTITULA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE intitula? Vezi cuvântul intitula desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intitula?[ in-ti-tu-la ] Se pare că cuvântul intitula are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNTITULA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ cărbune brun?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul intitula se conjugă: ei ele intituleáză[1]
