|
înteţi [ în-te-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU înteţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se inteti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se inteti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a înteți (forma la infinitiv) A înteți conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTEȚI: ÎNTEȚÍ, întețesc, verb IV. 1. reflexiv (Subiectul este o acțiune sau un fenomen) A deveni mai mare, mai puternic, mai intens, mai violent, a crește tot mai mult (în intensitate); a se intensifica. Un freamăt adînc... se-ntețește Și crește cu huiet. DEȘLIU, G. 13. Mersul cavaleriilor se întețea. CAMILAR, N. I 215. Afară ploaia s-a întețit. SADOVEANU, N. P. 250. Tunetele se întețesc și peste cîteva minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noastră. VLAHUȚĂ, O. A. 412. • tranzitiv S-apucă-ndată, alte crengi uscate taie, Întețesc para zicîndu-și: luminează cele plaie Zarea de l-al nostru foc. NEGRUZZI, S. II 86. 2. tranzitiv (Subiectul este un sentiment, o senzație etc.) A cuprinde, a apuca cu putere; a stăpîni. Jupîneasă crîșmăriță, m-a-ntețit un pui de sete. TOMA, C. vezi 499. Timpul nașterii sosi... o întețiră durerile. RETEGANUL, P. II 29. De ce mergea, d-aia o întețea urîtul. ISPIRESCU, U. 95. 3. tranzitiv A obosi cu insistențe repetate, a stărui pe lîngă cineva; a hărțui. Dacă văzu împăratul că-l întețesc fetele cu rugăciunile, zise... ISPIRESCU, L. 12. ♦ A ataca cu putere. Iar cînd îl întețea verb reflexiv:ăjmașul, calul se urca ca fulgend în sus. ISPIRESCU, L. 170. 4. reflexiv A se întărîta, a se aprinde. Primăvara [dropioii] se întețesc în lupte amoroase. ODOBESCU, S. III 14. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înteți: întețí (întețésc, întețít), verb – 1. A face mai puternic, mai intens. – 2. A grăbi, a accelera. – 3. A mări, a spori. – 4. A incita, a stimula. – Variante înteța. Origine necunoscută. După Pușcariu, latina ti, 42, din latina incitāre, prin intermediul unei disimilări *înceți › înteți; însă Pușcariu 882 consideră etimonul necunoscut; DAR respinge legătura unei legături cu intensus, avînd în vedere dificultățile formale. derivat de la *attῑtĭāre, cu schimbare de prefix (Weigang, Jb, XIX, 136; REW 769), nu este mai sigură. Scriban identifică acest verb cu întiști, verb (învechit, a împinge, a urmări) din limba slavă (veche) tistati. Forme diferite ale cuvantului inteti: întețésc intetiî Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTEȚI: ÎNTEȚI verb 1. a ațîța, a înviora, (rar) a scotoci, (popular) a zădărî. (inteti focul.) 2. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se mări, a spori. (Viteza vîntului s-a inteti.) 3. a-și iuți. (Își inteti fuga.) 4. a crește, a se îndîrji, a spori, (figurat) a se ascuți. (Lupta s-a inteti în intensitate.) 5. a se îndîrji, a se înverșuna. (Disputa s-a inteti.) 6. a (se) intensifica, (figurat) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Confruntarea dintre ei s-a inteti.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTEȚI: ÎNTEȚÍ, întețesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. tranzitiv (popular) A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută. 3. tranzitiv A sâcâi cu insistențe repetate. – latina *intitiare (< titio). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTEȚI: ÎNTEȚÍ, întețesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) face mai puternic, mai intens; a (se) intensifica, a (se) încinge1. 2. tranzitiv (popular) A cuprinde cu violență, cu frecvență crescută. 3. tranzitiv A sâcâi cu insistențe repetate. – latina *intitiare (< titio). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎNTEȚI: A SE ÎNTEȚÍ persoană 3 se a se intetiéște intranzitiv (despre ploaie, vânt etc.) A deveni mai puternic; a crește în intensitate; a se întări. Vântul s-a a se intetiit. /<lat. intitiare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înteți: întețí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întețeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural întețeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înteți: întețí (a inteti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întețeá; conjunctiv prezent 3 să întețeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INTETI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înteți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înteți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înteți focul. Viteza vîntului s-a înteți. Își înteți fuga. Lupta s-a înteți în intensitate. Disputa s-a înteți. Confruntarea dintre ei s-a înteți. Disputa s-a înteți. Confruntarea dintre ei s-a înteți. A SE ÎNTEȚÍ persoană 3 se întețiéște intranzitiv despre ploaie, vânt etc. Vântul s-a întețiit. întețí a înteți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întețésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea întețeá; conjunctiv prezent 3 să întețeáscă. |
GRAMATICA cuvântului înteți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înteți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înteți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE înteţi? Vezi cuvântul înteţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înteţi?[ în-te-ţi ] Se pare că cuvântul înteţi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înteți |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i da cu clanța?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|