 | as |
|
| îngreuia [ în-gre-u-ia ] VEZI SINONIME PENTRU îngreuia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se ingreuia ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se ingreuia ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îngreuia (forma la infinitiv) A îngreuia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNGREUIA: ÎNGREUIÁ, îngreuiez și (rar) îngréui, verb I. tranzitiv 1. (În opoziție cu ușura) A face ca cineva sau ceva să fie mai greu. Nu-ngreuia, stăpîne, a țării grea povară. ALECSANDRI, T. II 167. Dacă natura m-a făcut ușor, pentru ce să mă îngreuie cît un grosoman ce trage poate opt sute de litre? NEGRUZZI, S. I 40. Noi, cu povoara ce aveam, Lesne pe cale mergeam, Dar dumneavoastră ne-ați înșelat, Povoara ne-ați îngreuiat. SEVASTOS, N. 205. 2. (În opoziție cu înlesni) A face ca un lucru să fie mai anevoios; a pricinui cuiva greutăți. Eroica luptă a muncitorilor ceferiști a îngreuiat burgheziei și moșierimii romîne fascizarea țării. istorie R.P.R. 619. • reflexiv Opintea boii mereu, Opintea și sufla greu, Și cotiga scîrțîia Și calea se-ngreuia. ALECSANDRI, P. P. 98. (figurat) Acum... ți s-a îngreuiat și gospodăria. CREANGĂ, P. 161. 3. figurat (În opoziție cu înviora) A face să fie greoi, a moleși. Nu te da îngreuiat de somn. SBIERA, P. 141. ♦ reflexiv (Învechit) A se arăta greoi, leneș la treabă; a se lăsa greu. Te rog, domnule, numai nu te îngreuia. Slujba ce-ți cer este de un interes național. KOGĂLNICEANU, S. 197. 4. figurat A produce o senzație de apăsare, de greutate. Simți ceva că-l cam îngreuiază pre lîngă tîmple. ISPIRESCU, U. 110. • reflexiv Amorțeala mă cuprinsese și pleoapele mi se îngreuiau. SADOVEANU, O. I 353. ♦ reflexiv A se îngrămădi împovărînd (pe cineva sau ceva). Cugeta... la cheltuielile nouă – altele și iar altele – care aveau să se îngreuie asupra lui ca un munte. SADOVEANU, Z. C. 327. – Pronunțat: -gre-u-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNGREUIA: ÎNGREUIÁ, îngreuiez, verb I. (Rar) 1. tranzitiv și reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ figurat A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreiuază pleoapele. 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [ pronunție: -gre-u-. – prezent industrie și: îngréui] – În + greoi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNGREUIA: ÎNGREUIÁ, îngreuiez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ figurat A produce sau a avea o senzație de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranzitiv figurat A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăți. [ pronunție: -gre-u-. – prezent industrie și: îngréui] – În + greoi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎNGREUIA mă: A SE ÎNGREUIÁ mă a se ingreuia maiéz intranzitiv 1) (despre ființe sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre acțiuni, căi de comunicație) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai încet la lucru. 4) figurat A produce o senzație de apăsare, de greutate. 5) figurat A deveni (mai) împovărător. /în + greoi Forme diferite ale cuvantului a se ingreuia ma: a se ingreuia maiéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îngreuia: îngreuiá verb (silabe -gre-u-ia), indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngreuiéz, persoana a treia singular: el / ea și plural îngreuiáză, persoana întâi plural: noi îngreuiém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural îngreuiéze; gerunziu îngreuínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îngreuia: îngreuiá (a ingreuia) (rar) (-gre-u-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngreuiéz, 3 îngreuiáză, persoana întâi plural: noi îngreuiém; conjunctiv prezent 3 să îngreuiéze; gerunziu îngreuínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNGREUIA: ÎNGREUIA verb a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (Situația infractorului s-a ingreuia.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INGREUIA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNGREUIA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îngreuia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE ÎNGREUIÁ mă Îngreuiaiéz intranzitiv 1 despre ființe sau obiecte A deveni mai greu. îngreuiá a Îngreuia rar -gre-u- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îngreuiéz, 3 îngreuiáză, persoana întâi plural: noi îngreuiém; conjunctiv prezent 3 să îngreuiéze; gerunziu îngreuínd. Situația infractorului s-a Îngreuia. |
GRAMATICA cuvântului ÎNGREUIA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îngreuia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNGREUIA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îngreuia? Vezi cuvântul îngreuia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îngreuia?[ în-gre-u-ia ] Se pare că cuvântul îngreuia are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNGREUIA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în vid?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îngreuia se conjugă: ei ele îngreuiáză
