 | as |
|
| A se înfuria [ a se în-fu-ri-a ] VEZI SINONIME PENTRU a se înfuria PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se infuria în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se infuria din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfuria (forma la infinitiv) A înfuria conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎNFURIA: A SE ÎNFURIA a se ambala, a se anticări, a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile, a arunca flăcări pe nas, a se ataca, a se bășica, a se cacioli, a face clăbuci, a i se face negru înaintea ochilor, a face spume la gură, a-i fi cu bănat, a-și ieși din fire / din pepeni / din țâțâni, a se încinge tărâța (în cineva), a-l lovi damblaua, a-și lua maxim, a se morcovi, a se oftica, a se opări, a se pichirisi, a i se pune (cuiva) pata / piticul, a-i sări (cuiva) capacele, a-i sări bâzdâcul / muștarul / țandăra, a scoate flăcări pe nas, a scuipa foc, a se sictiri, a i se sui sângele la cap, a se supăra ca văcarul pe sat, a se șifona, a se șucări, a i se umfla (cuiva) pipota, a vedea roșu înaintea ochilor, a-i veni (cuiva) apa la moară, a-i veni dracii, a se zbârli. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFURIA: ÎNFURIA verb 1. a (se) mînia, (popular) a (se) îndrăci, a (se) oțărî, (învechit și regional) a (se) stîrni, (prin Transilvania) a (se) rînzoi, (învechit) a (se) scîrbi, a (se) urgisi, (familial) a (se) burzului, a (se) zborși, (figurat) a (se) ardeia, a turba, (regional figurat) a (se) scociorî. (S-a infuria cumplit pe ei.) 2. a (se) îndîrji, a (se) întărîta, a (se) înverșuna. (Nu-l mai infuria.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFURIA: ÎNFURIÁ, înfúrii, verb I. reflexiv A fi cuprins de furie, a se mînia tare, a-și ieși din fire. Se înfuriase și se apăra, congestionat. DUMITRIU, N. 111. S-a-nfuriat Și mi-a zgîriat, Zgîriat fața Și rupt cosița. TEODORESCU, P. P. 427. ♦ tranzitiv A mînia, a scoate din sărite. – Pronunțat: -ri-a. - prezent industrie și: (învechit) înfuriez (ALECSANDRI, P. III 36). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFURIA: ÎNFURIÁ, înfúrii, verb I. reflexiv și tranzitiv A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [ pronunție: -ri-a] – În + furie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFURIA: ÎNFURIÁ, înfúrii, verb I. reflexiv și tranzitiv A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [ pronunție: -ri-a] – În + furie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfuria: înfuriá verb (silabe -ri-a), industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu înfúrii, persoana a treia singular: el / ea și plural înfúrie (silabe -ri-e), persoana întâi plural: noi înfuriém; gerunziu înfuriínd (silabe -ri-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfuria: înfuriá (a infuria) (-ri-a) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu înfúrii, 3 înfúrie (-ri-e), persoana întâi plural: noi înfuriém; conjunctiv prezent 3 să înfúrie; gerunziu înfuriínd (-ri-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INFURIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfuria Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfuria dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a înfuria cumplit pe ei. Eșecul l-a înfuria. S-a înfuria cumplit pe ei. Nu-l mai înfuria. înfuriá a înfuria -ri-a verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu înfúrii, 3 înfúrie -ri-e, persoana întâi plural: noi înfuriém; conjunctiv prezent 3 să înfúrie; gerunziu înfuriínd -ri-ind. |
GRAMATICA cuvântului înfuria? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfuria. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfuria poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE a se înfuria? Vezi cuvântul a se înfuria desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul a se înfuria?[ a se în-fu-ri-a ] Se pare că cuvântul a se înfuria are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfuria |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A juca cartea cea mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înfuria se conjugă: ei ele înfúri
