 | as |
|
| înfunda [ în-fun-da ] VEZI SINONIME PENTRU înfunda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se infunda in noroi in mocirla în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se infunda in noroi in mocirla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfunda (forma la infinitiv) A înfunda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFUNDA: ÎNFUNDÁ, înfúnd, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la butoaie) A pune fund; (în special) a închide ermetic printr-un capac fixat între doage. Au făcut îndată polobocul, l-au înfundat de un capăt și l-au cercuit bine. SBIERA, P. 78. Îl băgă într-un butoi, îl înfundă bine și-l dete pe gîrlă. ISPIRESCU, L. 345. ♦ (Cu privire la orificii, prin extensie la obiecte prevăzute cu orificii) A astupa ermetic. Înfundă sticla. ♦ (Cu privire la sunete) A înăbuși. Serdici își strîngea... genunchii sub bărbie... încercînd să-și înfunde tusea. SAHIA, N. 115. 2. reflexiv A se închide (ajungînd la un punct de unde nu mai continuă), a nu mai avea ieșire, a se sfîrși. Drumul se înfundă. ▭ Cerul era limpede și albastru. Un singur nor în zări, dinspre bălți, acolo unde se înfundă un capăt al Bărăganului, încearcă să vină spre oameni. SAHIA, N. A. 39. • Expresia: (Familiar) A i se înfunda cuiva = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge, a nu mai avea scăpare, a o păți. I s-a înfundat la proba de limba elină. CĂLINESCU, E. 115. De astă dată are să i se înfunde lui Ercule. ISPIRESCU, U. 48. A umblat cît a umblat, Dar acum i s-a-nfundat. PANN, P. vezi I 29. ♦ (Despre conducte, șanțuri) A se astupa prin depunere de material. 3. tranzitiv (Cu privire la obiecte) A băga adînc, a vîrî, a îndesa (ca să încapă într-un spațiu limitat). Puse gălețile jos și înfundă sub cîrpă o șuviță de păr galben. DUMITRIU, vezi L. 120. • (Poetic) Ia privește cum zorile alungă negurile, parcă le înfundă în văgăunile dealurilor. BUJOR, S. 31. ♦ (Complementul indică spațiul în care se bagă ceva) A umple bine, a îndesa (cu ceva). I-a dat pîine de l-a săturat și și traista i-a înfundat. ȘEZ. III 95. ♦ A trage în jos pălăria sau căciula, ca să acopere bine capul. Înfundîndu-și pălăria pe loc, pe frunte, agentul sanitar ieși în curtea cramei. DUMITRIU, N. 262. ♦ (Cu privire la persoane). A băga (pe cineva) într-un loc de unde să nu mai poată ieși curînd; a închide. L-am înfundat pe Guliță într-un pension și am rămas liberă, de capu meu. ALECSANDRI, T. I 312. La ocnă-l înfundară. id. P. P. 230. ♦ figurat A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire; a reduce la tăcere. Jupîn Dumitrache (care la fiece accent al lui Ipingescu a dat mereu din cap în semn de aprobare, îl întrerupe cu entuziasm): Hahahaha! i-a-nfundat. CARAGIALE, O. I 54. Las-o, cucoane Matachi, s-o înfund cu minciuna. ALECSANDRI, T. 964. ♦ reflexiv A se duce, a intra într-un loc fără intenția de a ieși curînd. Pricopsitul de cumnatu-meu, n-aș mai fi avut parte de el! Cine știe în ce cîrciumă s-a-nfundat! CARAGIALE, O. I 49. Poftim poște!... Dacă nu merg caii, fug surugiii! Da unde s-o înfundat blăstămații? ALECSANDRI, T. I 114. 4. reflexiv A se adînci, a se vîrî mai adînc, a se cufunda. Cu o carte și doi-trei covrigi dispărea de acasă înfundîndu-se prin codrii din împrejurimile Ipoteștilor. CĂLINESCU, E. 53. Directorul general... a scuturat scrumul țigării absent și a mormăit, înfundîndu-se comod în fotoliu. SAHIA, N. 35. Ochii fetei se-nfundase în cap. EMINESCU, N. 25. • tranzitiv Mi-am înfundat adînc picioarele în pămîntul gropii. SAHIA, N. 120. Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi, Își înfundă gîtu-n guler și bumbacul în urechi. EMINESCU, O. I 132. ♦ reflexiv A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. Se înfunda tot mai tare în pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 20. Trecui Tazlăul de partea cealaltă, mă îmbrăcai iute și mă înfundai în pădure. HOGAȘ, M. N. 234. Pădurea-i mare, el știe unde s-a fi înfundat. CREANGĂ, P. 122. Pe fugă că se punea, Prin dudaie se-nfunda. TEODORESCU, P. P. 575. • tranzitiv Pîlcurile de oameni, cu neveste tăcute și palide, cu copii scîncind, se pregăteau să înfunde negura codrilor și a munților. SADOVEANU, O. I 513. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFUNDA: ÎNFUNDÁ, înfúnd, verb I. 1. tranzitiv A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. • Expresia: A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ figurat A înăbuși un sunet, un zgomot. • Locuţiune adverbiala Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit. 2. reflexiv (Despre drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși. • Expresia: (familial) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți. ♦ (Despre conducte, șanțuri etc.) A se astupa. • tranzitiv A înfunda un șanț. 3. tranzitiv A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime). ♦ A umple bine. • Expresia: A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ reflexiv A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit. ♦ figurat A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire. 4. reflexiv și tranzitiv A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ reflexiv A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. – latina infundare sau în + fund. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFUNDA: ÎNFUNDÁ, înfúnd, verb I. 1. tranzitiv A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. • Expresia: A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ figurat A înăbuși un sunet, un zgomot. • Locuţiune adverbiala Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit. 2. reflexiv (Despre drumuri, suprafețe etc.) A se închide, a se sfârși. • Expresia: (familial) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți. ♦ (Despre conducte, șanțuri etc.) A se astupa. • tranzitiv A înfunda un șanț. 3. tranzitiv A vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime). ♦ A umple bine. • Expresia: A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare. ♦ A îndesa pe cap pălăria sau căciula. ♦ reflexiv A se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit. ♦ figurat A pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire. 4. reflexiv și tranzitiv A (se) adânci, a (se) cufunda. ♦ reflexiv A intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire. – latina infundare sau în + fund. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFUNDA: ÎNFUNDA verb I. 1. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) obtura. (A infunda un canal, o conductă.) 2. (medicina) a (se) astupa, a (se) oblitera. (Lumenul unui organ tubular se poate infunda.) 3. a se închide. (Drumul se infunda.) II. 1. a îndopa, a umple. (infunda soba cu lemne.) 2. a băga, a îndesa, a trage, a vîrî. (infunda căciula pe cap) 3. a (se) adînci, a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se infunda în zăpadă.) 4. a se adînci, a se afunda, a se cufunda, (Transilvania) a se zgăura. (Ochii i se infunda în orbite.) 5. a(-și) afunda, a(-și) cufunda, (figurat) a(-și) îngropa. (Își infunda fruntea în palme.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a se înfunda în noroi / în mocirlă: a se înfunda în noroi / în mocirlă expresie 1. a duce o viață din ce în ce mai imorală; a fi depravat / destrăbălat. 2. a se compromite. 3. a se întovărăși cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfunda: înfundá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfúnd, persoana a treia singular: el / ea și plural înfúndă, perfectul simplu persoana întâi singular: eu înfundái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfunda: înfundá (a infunda) verb, indicativ prezent 3 înfúndă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru înfunda: înfunda, înfund vezi t. (argoul lumii interlope) a denunța. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNFUNDA: ÎNFUNDÁ verb vezi încuia. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfunda: înfunda verb vezi ÎNCUIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INFUNDA IN NOROI IN MOCIRLA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfunda Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfunda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A înfunda un canal, o conductă. Lumenul unui organ tubular se poate înfunda. Drumul se înfunda. înfunda soba cu lemne. înfunda căciula pe cap 3. Picioarele i se înfunda în zăpadă. Ochii i se înfunda în orbite. Își înfunda fruntea în palme. Drumul se înfunda. înfunda soba cu lemne. Ochii i se înfunda în orbite. Își înfunda fruntea în palme. înfundá a înfunda verb, indicativ prezent 3 înfúndă. |
GRAMATICA cuvântului înfunda? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfunda. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfunda poate fi: verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfunda? Vezi cuvântul înfunda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfunda?[ în-fun-da ] Se pare că cuvântul înfunda are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL înfunda Inţelegi mai uşor cuvântul înfunda dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Familiar A i se înfunda cuiva = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge, a nu mai avea scăpare, a o păți A-i înfunda cuiva gura = a obliga pe cineva să tacă Locuţiune adverbiala Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit familial A i se înfunda cuiva = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți A înfunda ocna sau temnița, pușcăria = a fi condamnat la ani grei de închisoare A-i înfunda cuiva gura = a obliga pe cineva să tacă Locuţiune adverbiala Pe înfundate = fără zgomot, înăbușit familial A i se înfunda cuiva = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți A înfunda ocna sau temnița, pușcăria = a fi condamnat la ani grei de închisoare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfunda |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dicționar portativ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înfunda se conjugă: ei ele înfúndă
