 | as |
|
| înfăşura [ în-fă-şu-ra ] VEZI SINONIME PENTRU înfăşura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se infasura ma infasor în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se infasura ma infasor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfășura (forma la infinitiv) A înfășura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘURA: ÎNFĂȘURÁ, înfășór și înfắșur, verb I. 1. tranzitiv A acoperi, a înveli ceva (sau pe cineva) bine și din toate părțile, răsucind de jur împrejurul lui o pînză, o învelitoare, o pătură etc. Scot mănușa... și înfășur mîna plină de sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 404. Femeile își înfășură capul cu un ștergar. NEGRUZZI, S. I 308. Maică, măiculița mea, Ia din traistă o basma, Înfășoară Mîna-n ea. TEODORESCU, P. P. 683. • figurat A trecut o mașină pe lîngă mine... și m-a înfășurat în praf – amețindu-mă. SAHIA, N. 16. • reflexiv (Despre persoane) Baba pe loc se și înfășură în țol. ȘEZ. I 53. 2. tranzitiv figurat A cuprinde, a învălui. O văd întîia oară, Dar inima-mi și ochii cu drag o înfășoară. EFTIMIU, Î. 157. Inima mi-e-nduioșată cînd, în clipa cea mai grea, Văd cum dragostea lui Stareț înfășoară țara mea. DAVILA, vezi vezi 183. Dan o înfășură într-o privire caldă, apoi își lăsă ochii în jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. • reflexiv Dealu-n umbră se-nfășoară. MACEDONSKI, O. I 32. 3. tranzitiv A încolăci ceva în jurul unui obiect. L-a înfășurat... cu brațele după gît. SAHIA, N. 52. Celălalt capăt al funiei-l înfășuri pe lîngă grumazii vacii. RETEGANUL, P. IV 26. Și de furcă mi-i lega, După ea-i înfășura; Dar jugani se scutura Și arcan desfășura. TEODORESCU, P. P. 689. • figurat L-a înfășurat de cîteva ori în bici. STANCU, despre 104. ♦ A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). Înfășoară ața pe mosor. 4. reflexiv (Rar) A se învîrti de colo pînă colo (în jurul unui punct fix), a da tîrcoale. Ce v-ați strîns aicea, măi? Ce vă înfășurați pe-aicea, măi? PAS, L. I 262. Se înfășura prin odaie, își făcea de lucru prin curte, se uita pe cer, tot părîndu-i-se că o să-nceapă ploaia. id. Z. I 173. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘURA: ÎNFĂȘURA verb 1. a depăna. (A infasura fire textile pe un mosor.) 2. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (regional) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (învechit) a (se) învălui. (Se infasura în jurul...) 3. a încinge, a strînge. (Un brîu îi infasura mijlocul.) 4. a (se) acoperi, a (se) înveli, (învechit și popular) a (se) coperi, (popular) a (se) învălui, (învechit și regional) a (se) astruca. (S-a infasura cu plapuma și s-a culcat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘURA: ÎNFĂȘURÁ, înfășór, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. tranzitiv figurat A cuprinde, a învălui. 3. tranzitiv și reflexiv A (se) încolăci. ♦ tranzitiv A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. reflexiv (familial) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [prezent industrie și: înfắșur] – latina in-fasciolare (< fascia). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘURA: ÎNFĂȘURÁ, înfășór, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. tranzitiv figurat A cuprinde, a învălui. 3. tranzitiv și reflexiv A (se) încolăci. ♦ tranzitiv A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.). 4. reflexiv (familial) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [prezent industrie și: înfắșur] – latina in-fasciolare (< fascia). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎNFĂȘURA mă înfășor: A SE ÎNFĂȘURÁ mă înfășór intranzitiv A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se învălătuci; a se încolăci. /<lat. infasciolare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfășura: înfășurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfășór, persoana a treia singular: el / ea și plural înfășoáră; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înfășoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfășura: înfășurá (a infasura) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfășór, 3 înfășoáră; conjunctiv prezent 3 să înfășoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru înfășură: înfășură vezi a înveli bine. [ vezi înfășà]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘURA: ÎNFĂȘURÁ verb vezi împresura. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfășura: înfășura verb vezi ÎMPRESURA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INFASURA MA INFASOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfășura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfășura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A înfășura fire textile pe un mosor. Se înfășura în jurul. Un brîu îi înfășura mijlocul. S-a înfășura cu plapuma și s-a culcat. înfășurá a înfășura verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfășór, 3 înfășoáră; conjunctiv prezent 3 să înfășoáre. |
GRAMATICA cuvântului înfășura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfășura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfășura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfăşura? Vezi cuvântul înfăşura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfăşura?[ în-fă-şu-ra ] Se pare că cuvântul înfăşura are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfășura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ține fuior cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înfășura se conjugă: ei ele înfășoáră
