 | as |
|
| îndoi [ în-do-i ] VEZI SINONIME PENTRU îndoi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se indoi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se indoi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îndoi (forma la infinitiv) A îndoi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOÍ, (I) îndói, (II,III) îndoiesc, verb IV. I. tranzitiv 1. (Cu privire la materii textile, stofe, hîrtie etc.) A curba pentru a forma o muchie cu un unghi foarte mic; a împături. Îndoaie scrisoarea. ▭ Sfoara-n nouă că-ndoia. TEODORESCU, P. P. 540. 2. (Cu privire la obiecte elastice) A încovoia, a înclina, a apleca. vezi mlădia. Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie. EMINESCU, O. I 122. Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mîinile. NEGRUZZI, S. I 245. • reflexiv Se îndoiau scîndurile de atîta greutate. GALAN, Z. R. 58. Surd vuia prin codri vîntul, brazii Se-ndoiau de vânt. COȘBUC, P. I 121. Bîta... nu să-ndoaie. ȘEZ. IV 130. • figurat Prahova... se îndoaie și șuieră ca un șarpe formidabil, sub roțile vagoanelor. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ♦ reflexiv (Despre persoane, adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», «din») A se apleca, a se gîrbovi. Caii porniră atît de brusc că băiețandrul de lîngă vizitiu se îndoi de spate. REBREANU, R. I 69. Ce-o fi avut în glas de s-a îndoit trupul Rusandei? Și ce era dincolo de glas, de s-a pomenit fata cu ochii umeziți? POPA, vezi 51. Se îndoaie de șele cam cu greu. CREANGĂ, P. 24. • tranzitiv (Rar) Înalt odată, greutatea anilor l-a îndoit sub povara lor. HOGAȘ, DR. II 113. II. tranzitiv 1. A mări de două ori cantitatea unor lucruri sau intensitatea unei forțe; a dubla; prin extensie a înmulți, a mări. Iubeam pe unchiul meu care-mi îndoise averea? DELAVRANCEA, H. T. 56. De ți-e frică c-oi scăpa, zovoraște-ți porțile Și-ndoiește-ți strejile. TEODORESCU, P. P. 535. • reflexiv Simt îndoindu-se suferința mea. NEGRUZZI, S. I 208. 2. (Cu privire la lichide) A amesteca (pe jumătate) cu alt lichid, a adăuga încă pe atîta, a subția. A îndoit vinul cu apă. III. reflexiv A fi nesigur în părerea sa, a avea îndoială, a sta la îndoială, a nu-i veni să creadă, a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). Să știi că s-au înțeles... se îndoia în sine băiatul. SADOVEANU, M. C. 24. O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești! COȘBUC, P. I 192. Nici te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă. CREANGĂ, A. 56. Ce socoți, Bogdane... izbîndi-vom oare? – Să nu te îndoiești, măria-ta! NEGRUZZI, S. I 138. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOI verb 1. a împături, a plia, a strînge, (popular) a pături. (A indoi o coală de hîrtie.) 2. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) încovoia, (livresc) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (învechit și regional) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A indoi o bară metalică.) 3. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și regional) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se indoi de rod.) 4. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) strîmba. (I s-a indoi de tot spinarea sub povară.) 5. a (se) curba, a (se) frînge. (S-a indoi de mijloc.) 6. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi, a se încovoia. (S-a indoi de bătrînețe.) 7. a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) încovriga, (regional) a (se) încîrjoia. (Cîinele își indoi coada.) 8. a aduce. (indoi cuiul în jos.) 9. a răsfrînge, a ridica, a sufleca, a sumete, a trage, (regional) a sumeca, a supune, (prin Muntenia și Dobr.) a sumeteca. (A-și indoi mînecile cămășii.) 10. a dubla, (rar) a duplica, a reduplica, (învechit) a îndupleca. (A indoi o sumă de bani.) 11. a dilua, a lungi, a subția. (A indoi laptele.) 12. (învechit) a se prepune. (Se indoi că va veni.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, verb IV. I. 1. tranzitiv A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. tranzitiv și reflexiv A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ reflexiv (Despre oameni) A se gârbovi. II. tranzitiv 1. A mări ceva de două ori; a dubla; prin extensie a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. reflexiv A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOÍ, (I) îndói, (II, III) îndoiesc, verb IV. I. 1. tranzitiv A strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta). 2. tranzitiv și reflexiv A face să devină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina. ♦ reflexiv (Despre oameni) A se gârbovi. II. tranzitiv 1. A mări ceva de două ori; a dubla; prin extensie a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori). 2. A amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția. III. reflexiv A fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva). – În + doi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoí (a strânge în două, a încovoia) verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu îndói, persoana a treia singular: el / ea și plural îndoáie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá, perfectul simplu persoana întâi singular: eu îndoíi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoi, îndoiesc vezi r. 1. (argoul lumii interlope) a mărturisi faptele în fața organelor de urmărire penală. 2. (glum. – despre obiecte) a se sparge; a se rupe. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoí (a dubla, a avea îndoială) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural îndoiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoí1 (a indoi) (a împături, a încovoia) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu îndói, 3 îndoáie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent 3 să îndoáie Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoi, îndoi vezi r. 1. (argoul lumii interlope) a mărturisi faptele în fața organelor de urmărire penală 2. (glum. – despre obiecte) a se sparge; a se rupe Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndoi: !îndoí3 (a se indoi) (a ezita) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se îndoiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se îndoiá; conjunctiv prezent 3 să se îndoiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndoi: !îndoí2 (a indoi) (a dubla) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent 3 să îndoiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNDOI: ÎNDOÍ verb vezi codi, ezita, pregeta, șovăi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îndoi: îndoi verb vezi CODI. EZITA. PREGETA. ȘOVĂI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se îndoi: A se îndoi ≠ a se dezdoi, a se îndrepta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INDOI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se îndoi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se îndoi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a se îndoi o coală de hîrtie. A a se îndoi o bară metalică. Crengile se a se îndoi de rod. I s-a a se îndoi de tot spinarea sub povară. S-a a se îndoi de mijloc. S-a a se îndoi de bătrînețe. Cîinele își a se îndoi coada. A se îndoi cuiul în jos. A-și a se îndoi mînecile cămășii. A a se îndoi o sumă de bani. A a se îndoi laptele. Se a se îndoi că va veni. I s-a a se îndoi de tot spinarea sub povară. S-a a se îndoi de mijloc. A se îndoi cuiul în jos. Se a se îndoi că va veni. îndoí1 a a se îndoi a împături, a încovoia verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu îndói, 3 îndoáie, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent 3 să îndoáie. !îndoí3 a se a se îndoi a ezita verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se îndoiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se îndoiá; conjunctiv prezent 3 să se îndoiáscă. !îndoí2 a a se îndoi a dubla verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndoiá; conjunctiv prezent 3 să îndoiáscă. |
GRAMATICA cuvântului A se îndoi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se îndoi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se îndoi poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndoi? Vezi cuvântul îndoi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndoi?[ în-do-i ] Se pare că cuvântul îndoi are trei silabe |
La plural verbul îndoi se conjugă: ei ele îndoáie