 | as |
|
| încumeta [ în-cu-me-ta ] VEZI SINONIME PENTRU încumeta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se incumeta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se incumeta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încumeta (forma la infinitiv) A încumeta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETA: ÎNCUMETÁ, încúmet, verb I. reflexiv 1. (De obicei urmat de o propoziție completivă introdusă prin «să», de o determinare introdusă prin prepoziție «la» sau, mai rar, de un infinitiv) A îndrăzni să întreprinzi sau să încerci ceva fără a lua în seamă riscurile, a avea curaj, a cuteza. Să-ți dau, mai tîrzior, Aripi, credință și dor Ca să te-ncumeți și la zbor. TOMA, C. vezi 408. Prin apă nu s-a încumetat să treacă. RETEGANUL, P. III 35. Nu mă voi încumeta a spune ceea ce aievea n-am văzut cu ochii. ODOBESCU, S. III 78. 2. (Rar, urmat de o determinare introdusă prin prepoziție «în») A se baza, a se bizui pe ceva, a se încrede în ceva. Nelegiuiții se încumetau în mulțimea lor. ISPIRESCU, M. vezi 21. – Accentuat și: (prezent industrie) încumét. - Variante: (învechit și regional) încumătá (BĂLCESCU, O. II 104) verb I, încuméte (perf. și încumesei, participiu încumes) (ISPIRESCU, L. 219) verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru încumeta: încumetá (încumetát, át), verb reflexiv – 1. A se întemeia, a se sprijini. – 2. A îndrăzni, a cuteza. – Variante încumete, (în)cumeți. latina committĕre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-Dens., 434; DAR); conform spaniolă acometer. Este dublet al lui comite, verb, din limba franceza commettre. participiu circulă de asemenea, fiind mai ales învechit, în forma încumes. Forme diferite ale cuvantului incumeta: încumetát incumetaá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETA: ÎNCUMETA verb 1. a cuteza, a îndrăzni, (astăzi rar) a se semeți, (popular) a se bizui, (învechit) a ispiti, a se risca, (rar figurat) a se întinde. (Cine nu se incumeta nu izbutește.) 2. a cuteza, a îndrăzni, a pofti. (Să nu te incumeta să întîrzii!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încumeta: !încumetá (a se incumeta) verb reflexiv, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mă încúmet, 3 se încúmetă; conjunctiv prezent 3 să se încúmete Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încumeta: încumetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încúmet, persoana a treia singular: el / ea și plural încúmetă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural încúmete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCUMETA: ÎNCUMETÁ verb vezi baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încumeta: încumeta verb vezi BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. SPRIJINI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se încumeta: A se încumeta ≠ a (se) jena, a se rușina, a se sfii Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INCUMETA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se încumeta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se încumeta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cine nu se a se încumeta nu izbutește. Să nu te a se încumeta să întîrzii!. !încumetá a se a se încumeta verb reflexiv, indicativ prezent persoana întâi singular: eu mă încúmet, 3 se încúmetă; conjunctiv prezent 3 să se încúmete. Să nu te a se încumeta să întârzii!. |
GRAMATICA cuvântului A se încumeta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se încumeta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se încumeta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încumeta? Vezi cuvântul încumeta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încumeta?[ în-cu-me-ta ] Se pare că cuvântul încumeta are patru silabe |
La plural verbul încumeta se conjugă: ei ele încúmetă