 | as |
|
| încorda [ în-cor-da ] VEZI SINONIME PENTRU încorda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se incorda în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se incorda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încorda (forma la infinitiv) A încorda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDÁ, încordez, verb I. tranzitiv 1. A aduce mușchii corpului (prin extensie corpul întreg) în stare de tensiune. Își încordă brațele și umerii îmbrăcați într-o cămașă de cînepă. DUMITRIU, N. 147. O tărie nebună îmi încordă mădularele. SADOVEANU, O. VI 13. • reflexiv Primprejur, pe moșie, țăranii... se încordau din greu gemînd. SADOVEANU, O. VII 277. Și apoi încordîndu-se și scuturîndu-se o dată voinicește, iară și-arată puterile sale zicînd: Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220. ♦ figurat A-și aduna, printr-o sforțare, puterea, atenția, memoria, voința etc., a face un efort. Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, B. forme 148. Dacă îți încordezi atenția, observi că fiecare cal e altfel, fiecare înfățișează alergarea lui cu alte mișcări. STANCU, U.R.S.S. 122. Îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria... și nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG. ♦ (Rar) A întări. Va depune cu atît mai mult silințele spre a dezvolta... inteligența ageră a junimii noastre, încordînd totdeodată în inimile tinerilor nobilul simțimînt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327. 2. A aduce în stare de tensiune, a întinde un arc, un cablu etc. Își încordau arcurile și puștile. RETEGANUL, P. V 70. ♦ (Cu privire la instrumentele muzicale cu coarde) A acorda. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140. ♦ figurat (Neobișnuit) A da formă de arc, a arcui. Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță. NEGRUZZI, la TDRG. 3. (Rar) A lega strîns, a strînge, întinzînd sau răsucind funia care leagă. L-a legat, nu l-a legat, Că de mîini l-a încordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554. ♦ A lega coardele viei. (reflexiv pasiv) După ridicatul viei la un harag, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDÁ, încordez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A(-și) contracta mușchii corpului, prin extensie corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ figurat A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ tranzitiv (Rar) A stimula, a întări. 2. tranzitiv A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. tranzitiv A lega coardele viței de vie. 4. reflexiv figurat (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. – În + coardă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDÁ, încordez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A(-și) contracta mușchii corpului, prin extensie corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ figurat A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ tranzitiv (Rar) A stimula, a întări. 2. tranzitiv A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. tranzitiv A lega coardele viței-de-vie. 4. reflexiv figurat (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri. – În + coardă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDA verb 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A incorda arcul.) 2. (regional) a cetlui, a îmbredeli. (incorda bine ferăstrăul.) 3. a întinde, a tensiona, a trage. (incorda firele textile.) 4. a se opinti. (Se incorda să ridice o greutate.) 5. a se concentra. (Se incorda pentru a urmări cele spuse de orator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDÁ verb I. trecut, reflexiv a(-și) aduce mușchii, corpul într-o stare de tensiune. II. reflexiv (figurat) a face un efort deosebit pentru a înțelege, pentru a-și aduce aminte. III. trecut a întinde un arc, un cablu; (prin extensie) a înstruna un instrument muzical. (< în- + coardă) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încorda: încordá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încordéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încordeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încorda: încordá (a incorda) verb, indicativ prezent 3 încordeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se încorda: A se încorda ≠ a se relaxa Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INCORDA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se încorda Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se încorda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a se încorda arcul. A se încorda bine ferăstrăul. A se încorda firele textile. Se a se încorda să ridice o greutate. Se a se încorda pentru a urmări cele spuse de orator. A a se încorda arcul. A se încorda bine ferăstrăul. încordá a a se încorda verb, indicativ prezent 3 încordeáză. |
GRAMATICA cuvântului A se încorda? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se încorda. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se încorda poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încorda? Vezi cuvântul încorda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încorda?[ în-cor-da ] Se pare că cuvântul încorda are trei silabe |
La plural verbul încorda se conjugă: ei ele încordeáză