 | as |
|
| încorda [ în-cor-da ] VEZI SINONIME PENTRU încorda PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se incorda ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se incorda ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încorda (forma la infinitiv) A încorda conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDÁ, încordez, verb I. tranzitiv 1. A aduce mușchii corpului (prin extensie corpul întreg) în stare de tensiune. Își încordă brațele și umerii îmbrăcați într-o cămașă de cînepă. DUMITRIU, N. 147. O tărie nebună îmi încordă mădularele. SADOVEANU, O. VI 13. • reflexiv Primprejur, pe moșie, țăranii... se încordau din greu gemînd. SADOVEANU, O. VII 277. Și apoi încordîndu-se și scuturîndu-se o dată voinicește, iară și-arată puterile sale zicînd: Ține-te zdravăn, stăpîne, că iar am să zbor. CREANGĂ, P. 220. ♦ figurat A-și aduna, printr-o sforțare, puterea, atenția, memoria, voința etc., a face un efort. Își încordă încă o dată toată voința. DUMITRIU, B. forme 148. Dacă îți încordezi atenția, observi că fiecare cal e altfel, fiecare înfățișează alergarea lui cu alte mișcări. STANCU, U.R.S.S. 122. Îmi dădeam cîteodată osteneala să-mi încordez memoria... și nu puteam. NEGRUZZI, la TDRG. ♦ (Rar) A întări. Va depune cu atît mai mult silințele spre a dezvolta... inteligența ageră a junimii noastre, încordînd totdeodată în inimile tinerilor nobilul simțimînt al patriotismului. ODOBESCU, S. III 327. 2. A aduce în stare de tensiune, a întinde un arc, un cablu etc. Își încordau arcurile și puștile. RETEGANUL, P. V 70. ♦ (Cu privire la instrumentele muzicale cu coarde) A acorda. Încorda-voi a mea liră să cînt dragostea? EMINESCU, O. I 140. ♦ figurat (Neobișnuit) A da formă de arc, a arcui. Niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță. NEGRUZZI, la TDRG. 3. (Rar) A lega strîns, a strînge, întinzînd sau răsucind funia care leagă. L-a legat, nu l-a legat, Că de mîini l-a încordat, De picior l-a-mpiedicat. TEODORESCU, P. P. 554. ♦ A lega coardele viei. (reflexiv pasiv) După ridicatul viei la un harag, se sapă tot pămîntul și apoi se încordează. I. IONESCU, P. 249. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDÁ, încordez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A(-și) contracta mușchii corpului, prin extensie corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ figurat A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ tranzitiv (Rar) A stimula, a întări. 2. tranzitiv A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. tranzitiv A lega coardele viței de vie. 4. reflexiv figurat (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri. – În + coardă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDÁ, încordez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A(-și) contracta mușchii corpului, prin extensie corpul întreg, în vederea unui efort. ♦ figurat A-și concentra atenția, memoria, voința etc. ♦ tranzitiv (Rar) A stimula, a întări. 2. tranzitiv A întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor. 3. tranzitiv A lega coardele viței-de-vie. 4. reflexiv figurat (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge într-o stare de tensiune (maximă); a se înăspri. – În + coardă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎNCORDA mă: A SE ÎNCORDÁ mă a se incorda maéz intranzitiv 1) (despre muschi) A trece din starea de relaxare în stare de tensiune. 2) (despre relații sociale) A deveni mai tensionat; a se înrăutăți; a se complica; a se agrava; a se înăspri. 3) A-și fixa în mod conștient (într-o singură direcție) forțele fizice sau intelectuale; a se concentra. /în + coardă Forme diferite ale cuvantului a se incorda ma: a se incorda maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDA verb 1. a înstruna, a întinde, a struni. (A incorda arcul.) 2. (regional) a cetlui, a îmbredeli. (incorda bine ferăstrăul.) 3. a întinde, a tensiona, a trage. (incorda firele textile.) 4. a se opinti. (Se incorda să ridice o greutate.) 5. a se concentra. (Se incorda pentru a urmări cele spuse de orator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCORDA: ÎNCORDÁ verb I. trecut, reflexiv a(-și) aduce mușchii, corpul într-o stare de tensiune. II. reflexiv (figurat) a face un efort deosebit pentru a înțelege, pentru a-și aduce aminte. III. trecut a întinde un arc, un cablu; (prin extensie) a înstruna un instrument muzical. (< în- + coardă) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încorda: încordá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încordéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încordeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încorda: încordá (a incorda) verb, indicativ prezent 3 încordeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INCORDA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încorda Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încorda dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE ÎNCORDÁ mă încordaéz intranzitiv 1 despre muschi A trece din starea de relaxare în stare de tensiune. A încorda arcul. încorda bine ferăstrăul. încorda firele textile. Se încorda să ridice o greutate. Se încorda pentru a urmări cele spuse de orator. A încorda arcul. încorda bine ferăstrăul. încordá a încorda verb, indicativ prezent 3 încordeáză. |
GRAMATICA cuvântului încorda? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încorda. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încorda poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încorda? Vezi cuvântul încorda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încorda?[ în-cor-da ] Se pare că cuvântul încorda are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încorda |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A prinde pe cineva în plasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încorda se conjugă: ei ele încordeáză
