 | as |
|
| încleşta [ în-cleş-ta ] VEZI SINONIME PENTRU încleşta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se inclesta ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se inclesta ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încleșta (forma la infinitiv) A încleșta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCLEȘTA: ÎNCLEȘTÁ, încleștez, verb I. 1. tranzitiv (Despre oameni, cu privire la mîini, pumni, fălci etc.) A strînge puternic, ca un clește. Lopătarii surprinși încleștară mîinile pe lopeți. GALACTION, O. I 198. Radu încleștează pumnii înăbușit. CAMIL PETRESCU, T. II 57. Taci! șopti ea încleștîndu-și nervos mîna stîngă pe brațul lui. REBREANU, R. I 221. • Expresia: A încleșta (sau, reflexiv, a i se încleșta cuiva) fălcile (sau gura) = a înțepeni (sau a i se înțepeni cuiva) maxilarele; prin extensie a amuți, a nu mai putea vorbi (din cauza unei emoții, a unei boli). Mi se încleștaseră fălcile, de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU, U. N. 341. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. III 118. ♦ (Cu privire la un obiect, la un instrument) A prinde strîns, ca într-un clește; a strînge cu putere. El tace năuc, încleștînd ruginita-i lopată. TOMA, C. vezi 399. 2. reflexiv (Despre mîini, prin extensie despre oameni) A se agăța, a se prinde cu putere (de ceva); a rămîne prins (de ceva). Cîteva femei, sălbăticite de spaimă... se încleștează de gîtul vitelor. CAMILAR, N. I 304. Mîinile lui se încleștaseră pe frîu. SANDU-ALDEA, U. P. 16. Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 121. • figurat Îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleșta de lecție și-i sorbea înțelesul dintr-o citire. VLAHUȚĂ, O. A. I 100. 3. reflexiv (Determinat adesea prin «în (sau «la) luptă») A se încăiera, a se lupta cu îndîrjire, corp la corp. Ercule se încleștă la luptă cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72. Ei se-ncleștează-n luptă cu-a nemților armată. ALECSANDRI, P. II 159. ♦ figurat (Despre război, lupte) A crește în intensitate, a se înteți; a ajunge la încăierare generală, la luptă corp la corp. Lupta se încleștase acum crîncenă și stăruitoare. ODOBESCU, S. III 585. Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSDANDRI, P. II 16. Și războiul se-ncleștează, mai ucigaș. NEGRUZZI, S. I 122. – prezent industrie persoană 3 și: încleáștă (BELDICEANU, P. 63). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCLEȘTA: ÎNCLEȘTÁ, încleștez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. • Expresia: (reflexiv) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ tranzitiv A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. reflexiv A se agăța cu desperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. reflexiv recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ reflexiv figurat (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCLEȘTA: ÎNCLEȘTÁ, încleștez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. • Expresia: (reflexiv) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ tranzitiv A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. reflexiv A se agăța cu disperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. reflexiv recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ reflexiv figurat (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎNCLEȘTA mă: A SE ÎNCLEȘTÁ mă a se inclesta maéz intranzitiv 1) A se închide strâns de tot (ca cleștele). • A i a se inclesta ma fălcile (sau gura) a-i deveni țapene maxilarele; a nu fi în stare să deschidă gura. 2) A se agăța cu disperare. 3) (despre ființe) A se lua la luptă, apucându-se cu îndârjire. 4) figurat (despre lupte, războaie) A deveni mai intens; a se desfășura mai crâncen. /în + clește Forme diferite ale cuvantului a se inclesta ma: a se inclesta maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCLEȘTA: ÎNCLEȘTA verb 1. a strînge. (A inclesta dinții, pumnii.) 2. a (se) contracta, a (se) crispa, a (se) zgîrci. (Fața i se inclesta; furia îi inclesta fața.) 3. a se încăiera, (regional) a se încocleți. (S-au inclesta la luptă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încleșta: încleștá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încleștéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încleșteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încleșta: încleștá (a inclesta) verb, indicativ prezent 3 încleșteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INCLESTA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încleșta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încleșta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE ÎNCLEȘTÁ mă încleștaéz intranzitiv 1 A se închide strâns de tot ca cleștele. • A i încleșta fălcile sau gura a-i deveni țapene maxilarele; a nu fi în stare să deschidă gura. A încleșta dinții, pumnii. Fața i se încleșta; furia îi încleșta fața. S-au încleșta la luptă. A încleșta dinții, pumnii. încleștá a încleșta verb, indicativ prezent 3 încleșteáză. |
GRAMATICA cuvântului încleșta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încleșta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încleșta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încleşta? Vezi cuvântul încleşta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încleşta?[ în-cleş-ta ] Se pare că cuvântul încleşta are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încleșta Inţelegi mai uşor cuvântul încleșta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A încleșta sau, reflexiv, a i se încleșta cuiva fălcile sau gura = a înțepeni sau a i se înțepeni cuiva maxilarele; prin extensie a amuți, a nu mai putea vorbi din cauza unei emoții, a unei boli reflexiv A i se încleșta cuiva fălcile sau gura = a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți reflexiv A i se încleșta cuiva fălcile sau gura = a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încleșta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Anul nou?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încleșta se conjugă: ei ele încleșteáză
