eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se incinge tarata


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
încinge [ în-cin-ge ]
VEZI SINONIME PENTRU încinge PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se incinge tarata în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se incinge tarata din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a încinge
Verbul: a încinge (forma la infinitiv)
A încinge conjugat la timpul prezent:
  • eu încing
  • tu încingi
  • el ea încinge
  • noi încingem
  • voi încingeți
  • ei ele încing
VEZI VERBUL a încinge CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCÍNGE1, încíng, verb

III.

1. reflexiv (Despre foc) A se aprinde puternic, a arde cu flacără mare. Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, P. vezi III

12.
       • tranzitiv (Rar) Desprinse verb reflexiv:eo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. (Poetic) Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. vezi 353.

2. reflexiv (Despre obiecte) A se înfierbînta tare; a se încălzi (pînă la incandescență). Soba s-a încins.
       • tranzitiv Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286.

3. tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune; cu privire la o ființă) A cuprinde; a consuma, a mistui. Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35.
♦ reflexiv A se manifesta puternic, a se aprinde. Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78.
♦ (Cu privire la acțiuni în desfășurare) A începe cu putere, cu aprindere, a desfășura puternic. Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M.

13.
       • reflexiv Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112.

4. reflexiv (Despre cereale, făină etc.) A începe să fermenteze din pricina umezelii și a căldurii care urmează după aceea; a se strica, a se aprinde. S-a încins mălaiul. ▭ Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187.

– Forme gramaticale: perfectul simplu încinsei, participiu încins.

– Variantă: (învechit și regional) încínde (TEODORESCU, P. P. 322) verb

III.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNCINGE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCÍNGE2, încíng, verb

III. tranzitiv

1. (Cu privire la o cingătoare, un brîu etc.) A înfășura (strîngînd) în jurul mijlocului. Și-a încins brîul. ▭ Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30.
       • figurat Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, vezi 129.
       • (Cu privire la partea corpului care este încinsă; determinarea este introdusă prin prepoziție «cu») Își încinse mijlocul cu un brîu latina
       • reflexiv [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. istorie R.P.R. 32. În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de albaneză ARGHEZI, P. T.

9. Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23. Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 244.
       • reflexiv figurat Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II

15.
       • reflexiv (Cingătoarea nu este indicată) Nu te-ncinge, mîndro, latina.. Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 254.
       • (Subiectul este cingătoarea) Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57.

2. A prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I

9. Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271.

3. figurat A înconjura (din toate părțile), a împresura. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83.
       • reflexiv Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L.

9.

– Forme gramaticale: perfectul simplu încinsei; participiu încins.

– Variantă: cínge verb

III.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNCINGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCÍNGE1, încíng, verb

III.

1. reflexiv (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine.
       • tranzitiv factitiv El încinge focul.

2. reflexiv și tranzitiv A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
♦ tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui.
♦ reflexiv figurat A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra.
♦ reflexiv și tranzitiv figurat (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți.

3. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [perfectul simplu încinsei, participiu încins]

– latina incendere.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCINGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCÍNGE1, încíng, verb

III.

1. reflexiv (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine.
       • tranzitiv factitiv El încinge focul.

2. reflexiv și tranzitiv A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
♦ tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui.
♦ reflexiv figurat A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra.
♦ reflexiv și tranzitiv figurat (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți.

3. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [perfectul simplu încinsei, participiu încins]

– latina incendere.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCINGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCINGE verb

1. a arde, a încălzi, a înfierbînta. (A incinge cuptorul de pîine.)

2. a înfierbînta, (învechit și regional) a pripi. (Flăcările îi incinge obrazul.)

3. a se coace, a se înfierbînta. (S-a incinge stînd lîngă sobă.)

4. a dogori, a înfierbînta, (rar) a răscoace. (Soarele incinge pămîntul.)

5. a se aprinde, a fermenta, (regional) a se izgorî, (învechit) a se scoace. (Fînul se incinge.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCINGE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCÍNGE2, încíng, verb

III.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc.

2. tranzitiv și reflexiv A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea).

3. tranzitiv figurat A înconjura (din toate părțile), a împresura. [perfectul simplu încinsei, participiu încins]

– latina incingere.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCINGE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCÍNGE2, încíng, verb

III.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) înfășură peste mijloc cu cingătoare, un brâu etc.

2. tranzitiv și reflexiv A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea).

3. tranzitiv figurat A înconjura (din toate părțile), a împresura. [perfectul simplu încinsei, participiu încins]

– latina incingere.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

încinge
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încinge:
încinge vezi

1. a se aprinde: jocul se încinse; figurat se încinse o convorbire, o luptă;

2. a se încălzi și a se strica (de grâu, fân). [Vechiu-rom. încinde = latina INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

încinge
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încinge:
încínge (a înfierbânta, a înfășura cu o cingătoare) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încíng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu încinséi, persoana întâi plural: noi încínserăm; gerunziu încingând; participiu încíns
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

încinge
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încinge:
încínge (a incinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încíng, persoana întâi plural: noi încíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu încinséi, persoana întâi plural: noi încínserăm; gerunziu încingấnd; participiu încíns
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ÎNCINGE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCÍNGE verb (învechit) a (se) înfășura, a (se) strânge, (învechit) a (se) împrejura. (Un brâu îi incinge mijlocul; se incinge cu un brâu.)
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

ÎNCINGE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCINGE verb

1. (învechit) a (se) împrejura. (Se incinge cu un brîu.)

2. a înfășura, a strînge. (Un brîu îi incinge mijlocul.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCINGE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE:
ÎNCÍNGE verb vezi intensifica, împresura, încercui, înconjura, înflăcăra, înfoca, înroși, înteți.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

încinge
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încinge:
încinge vezi a înfășură mijlocul corpului, a coprinde împrejur: încingeți-vă spada. [latina INCINGERE].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

încinge
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încinge:
încinge verb vezi INTENSIFICA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROȘI. ÎNTEȚI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

a se încinge tărâța
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a se încinge tărâța:
a se încinge tărâța (în cineva) expresie a se înfuria (pe cineva).
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

încinge
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încinge:
încinge, încing vezi t. a bate.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE INCINGE TARATA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încinge
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A încinge cuptorul de pîine.
Flăcările îi încinge obrazul.
S-a încinge stînd lîngă sobă.
Soarele încinge pămîntul.
Fînul se încinge.
A încinge cuptorul de pâine.
Flăcările îi încinge obrazul.
Soarele încinge pământul.
Fânul s-a încinge.
încínge a încinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încíng, persoana întâi plural: noi încíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu încinséi, persoana întâi plural: noi încínserăm; gerunziu încingấnd; participiu încíns.
Un brâu îi încinge mijlocul; se încinge cu un brâu.
Se încinge cu un brîu.
Un brîu îi încinge mijlocul.

GRAMATICA cuvântului încinge?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încinge.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încinge poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE încinge?
    Vezi cuvântul încinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încinge?
    [ în-cin-ge ]
    Se pare că cuvântul încinge are trei silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL încinge
    Inţelegi mai uşor cuvântul încinge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    încinde = latina INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încinge

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Doar n-am chelboșit!?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    energie proprie câmpurilor electrice, cantitate de electricitate; impropriu electricitate 1
    a trăi bine, a fi fericit
    doar n-am înnebunit! – din chelbos
    având ca model obiectele din realitate
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app