 | as |
|
| împreuna [ îm-pre-u-na ] VEZI SINONIME PENTRU împreuna PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se impreuna în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se impreuna din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împreuna (forma la infinitiv) A împreuna conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNA: ÎMPREUNÁ, împreún și împreunez, verb I. reflexiv 1. A se aduna la un loc, a se uni; a se îmbina. Cînd umbrele se împreunară în amurgul serii, Ileana se ridică de pe piatră. SLAVICI, N. I 65. Limba rîurilor blîndă, ale codrilor suspine, Glasul lumii, glasul mării se-mpreună-n infinit. EMINESCU, O. IV 119. • figurat Bătrînu-și pleacă geana și iar rămîne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună. EMINESCU, O. I 98. • tranzitiv Mută fluvii și le împreună, Și le-abate albia străbună; Răsădește proaspătă pădure Pe întinderi de nisipuri sure. despre BOTEZ, forme S. 16. Înainte de a dormi, ea își împreuna mînile. EMINESCU, N. 67. ♦ tranzitiv (Neobișnuit) A întruni, a cumula.Emirii... pe lîngă autoritatea mireană împreunau și pe cea bisericească. BĂLCESCU, O. II 44. 2. (Despre ființe de sex opus) A se împerechea. Unds-a pomenit Și s-a auzit Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. Unde s-au aflat Că s-a-mpreunat Corbi cu turturele, Șerpi cu floricele, Urși cu căprioare? ALECSANDRI, P. P. 117. – Accentuat și: împréun (EMINESCU, O. I 97). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNĂ: ÎMPREÚNĂ adverb La un loc, laolaltă. Noapte bună, soare sfînt, Pînă mîne! Noapte bună! Mîne iar vom fi-mpreună, Tu să rîzi și eu să cînt. COȘBUC, P. I 157. Și s-au adunat cu toatele la priveghi, și unde nu s-au așternut pe mîncate și pe băute, veselindu-se împreună. CREANGĂ, P. 34. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim. EMINESCU, O. I 129. Foaie verde ș-o alună, Merg drăguții împreună, Și mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 311. • locuțiune prepoziție Împreună cu... = la un loc cu..., laolaltă cu... Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeți călătorului străin. CREANGĂ, O. A. 266. De nu m-ar fi oprit văcarul satului, aș fi nimerit desigur și cîte un graure din cei care zboară printre vitele din cireadă și, împreună cu ciorile, se cocoțează jucînd pe spinarea boilor. ODOBESCU, S. III 23. Soarele acum asfințise, și luna împreună cu stelele se arătaseră pe cer. ALECSANDRI, O. P. 260. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru împreună: împreúnă adverb – La un loc, laolaltă. – Variante (învechit) preună. Megl. priună. De la un, prin intermediul compunerii preună (conform spaniolă en uno). După Philippide, Principii, 92, de la o compunere latina *in per una. A circulat și în trecut (secolul XVI-XVII) cu formele depreună, indepreună, adepreuna. – derivat împreuna, verb (a uni, a aduna, a strînge la un loc; a amesteca, a lega, a asocia; învechit, a primi; reflexiv, a se însoți, a face companie; reflexiv, a se împerechea, a face actul sexual); împreunăciune, substantiv feminin (învechit, act sexual); împreunătură, substantiv feminin (conjuncție; articulație); împreunător, adjectiv (care împreunează); neîmpreunare, substantiv feminin (separație); despreuna, verb (a separa, a despărți). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNA: ÎMPREUNA verb 1. a asambla, a fixa, a îmbina, a monta, a reuni, a uni. (A impreuna elementele componente ale unui ansamblu.) 2. a (se) combina, a (se) îmbina, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum impreuna aceste elemente?) 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A impreuna elementele într-un tot.) 4. a (se) goni, a (se) împerechea, a (se) încrucișa, (popular) a (se) cățeli, a (se) însoți, (regional) a (se) pui. (Animalele se impreuna.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNA: ÎMPREUNÁ, împreunez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ tranzitiv (Rar) A întruni, a cumula. 2. reflexiv recipr. și tranzitiv factitiv A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [ pronunție: -pre-u-. – prezent industrie și: (regional) împreún] – Din împreună. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNA: ÎMPREUNÁ, împreunez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ tranzitiv (Rar) A întruni, a cumula. 2. reflexiv recipr. și tranzitiv factitiv A săvârși sau a face să săvârșească actul sexual; a (se) împerechea. [ pronunție: -pre-u-. – prezent industrie și: (regional) împreún] – Din împreună. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎMPREUNA: A SE ÎMPREUNÁ persoană 3 se a se impreunaeáză intranzitiv 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNĂ: ÎMPREUNĂ adverb 1. laolaltă, (rar) olaltă, (învechit și regional) delaolaltă, (prin Muntenia) tamba. (Au venit impreuna la mine.) 2. dimpreună, laolaltă, (învechit) depreună. (Cu toții impreuna să...) 3. alături, laolaltă. (Stau impreuna pe marginea ferestrei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împreună: împreúnă adverb (în, pre și una). La un loc, în unire: a locui împreună cu altu, a pleca împreună cu altu. Odată, în acelașĭ timp saŭ și loc: a pleca împreună cu altu. – Vechĭ depreúnă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNA: ÎMPREUNÁ verb 1. vezi asambla. 2. vezi îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A impreuna elementele într-un tot.) 4. vezi îmbuca. 5. vezi împerechea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împreuna: împreuná verb (silabe -pre-u-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu împreunéz/împreún, persoana a treia singular: el / ea și plural împreuneáză/împreúnă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNĂ: ÎMPREÚNĂ adverb În asociere unul cu altul (sau cu alții); laolaltă; la un locuțiune Ei merg impreuna. /în + pre + ună Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNĂ: ÎMPREÚNĂ adverb La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNĂ: ÎMPREÚNĂ adverb La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împreună: împreună adverb în unire cu altul, în societate: a merge, a lucra împreună. [literar întrunit]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împreuna: împreuná vezi a uni un lucru cu altul, a strânge la un locuțiune [Compus din în-pre-un]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNĂ: ÎMPREÚNĂ adverb vezi concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împreună: împreună adverb vezi CONCOMITENT. PARALEL. SIMULTAN. TOTDEODATĂ. TOTODATĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împreuna: !împreuná (a impreuna) (-pre-u-) verb, indicativ prezent 3 împreuneáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPREUNA: ÎMPREUNÁ verb vezi însuma, întruni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împreuna: împreuna verb vezi ÎNSUMA. ÎNTRUNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Împreună: Împreună ≠ separat, răzleț Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împreună: împreúnă adverb Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împreună: împreúnă adverb Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE IMPREUNA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împreună Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împreună dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A împreună elementele componente ale unui ansamblu. Cum împreună aceste elemente? 3. A împreună elementele într-un tot. Animalele se împreună. A SE ÎMPREUNÁ persoană 3 se împreunăeáză intranzitiv 1 despre elemente concrete sau abstracte A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. Au venit împreună la mine. Cu toții împreună să. Stau împreună pe marginea ferestrei. Au venit împreună la mine. Cu toții împreună să. A împreună elementele într-un tot. ÎMPREÚNĂ adverb În asociere unul cu altul sau cu alții; laolaltă; la un locuțiune Ei merg împreună. !împreuná a împreună -pre-u- verb, indicativ prezent 3 împreuneáză. |
GRAMATICA cuvântului împreună? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împreună. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împreună poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE împreuna? Vezi cuvântul împreuna desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împreuna?[ îm-pre-u-na ] Se pare că cuvântul împreuna are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL împreună Inţelegi mai uşor cuvântul împreună dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= la un loc cu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împreună |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a umple de bogdaproste?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul împreuna se conjugă: ei ele împreuneáză/împreúnă
