 | as |
|
| împleti [ îm-ple-ti ] VEZI SINONIME PENTRU împleti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se impleti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se impleti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împleti (forma la infinitiv) A împleti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPLETI: ÎMPLETÍ, împletesc, verb IV. 1. tranzitiv A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. încrucișîndu-le după un sistem anumit pentru a forma un tot. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107. (figurat) Deasupra casei un cocor Își împletise cuiburi de lumină. despre BOTEZ, P. O. 134. • reflexiv pasiv Cercînd ca să vadă de putea să se toarcă sau să se împletească ca inul, au văzut că cercarea lui era nemerită. DRĂGHICI, R. 52. • reflexiv figurat Carnea și sîngele oamenilor se împletesc cu fierul mașinilor, formînd împreună o singură gigantică mașinărie pentru extras cărbunii. BOGZA, vezi J. 175. 2. tranzitiv A lucra diferite obiecte (o plasă, o dantelă, ciorapi etc.) din fire răsucite sau toarse, dispunîndu-le într-un anumit fel. A împleti mănuși. ▭ Avea un comănac sur de lînă împletită cu iglița. SADOVEANU, N. P. 84. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la») Dumitru, în dreptul șopronului, a adormit peste un năvod la care împletea. DAVIDOGLU, O. 15. ♦ A confecționa diferite obiecte din nuiele, flori, papură, paie, mlădițe etc. încrucișate după un sistem anumit. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. EMINESCU, O. I 216. Iute, iute, copilițe, o ghirlandă-mi împletiți. BOLINTINEANU, O. 319. Te lasă, te lasă, Salcie pletoasă, Să te-apuc cu mîna, Să-mpletesc cununa. ANT. literar popular I 161. • reflexiv figurat Nouri vineți... Se-mpletesc într-o cunună. ALECSANDRI, P. II 123. ♦ (Cu schimbarea complementului) A împodobi cu cununi, ghirlande sau ornamente de flori. Acolo... subt via înflorită, A căria mlădițe cu mirți se mărită Și fruntea și-o-mpletește c-o boltă de lungi flori. ALEXANDRESCU, M. 158. ♦ A forma (colaci) din fîșii de aluat răsucite sau îmbinate în diverse feluri. Suflecă mînice largi Și-mpletește la colaci. ALECSANDRI, P. P. 97. 3. tranzitiv (Cu privire la păr) A lega în cozi. Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur. EMINESCU, O. IV 107. Dragă, să te veselești Si cu flori cosița să ți-o împletești. BOLINTINEANU, O. 39. Păru-n flori și-l împletește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 286. • Expresia: A împleti cosiță albă vezi cosiță. 4. reflexiv figurat A se încrucișa, a se întretăia (unul cu altul). Glasul ei de argint se împletea cu glasul lui de aramă. GALACTION, O. I 214. Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. REBREANU, R. II 39. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară. COȘBUC, P. I 191. 5. intranzitiv (Neobișnuit, în expresie) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare, a dansa. Mata știi să împletești din picioare? ALECSANDRI, T. 446. 6. tranzitiv figurat (Învechit) A urzi, a unelti. Lisandru... împletea un meșteșug ascuns, volnicia patriei să strice. ARHIVA R. I 161. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru împleti: împletí (împletésc, împletít), verb – 1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. limba slavă (veche) plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), conform limba bulgară pletá, limba sârbă plesti, limba cehă pletati, poloneză pletać. conform și pleată. – derivat împletitor, substantiv masculin (care împletește; coșar, care împletește coșuri); împletitoare, substantiv feminin (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, substantiv feminin (șnur, șiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, verb (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, verb (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; reflexiv, a se încurca, a se încîlci; reflexiv, a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu sufix -ci ca îngăimăci față de îngăima, sau prin încrucișare cu încolăci, conform încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucișare a lui încolăci, cu împletici (după Pușcariu, Dacor., III, 677 și DAR, de la un latina *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui derivat pare puțin probabilă); împleticeală, substantiv feminin (acțiunea de a se împletici); împletecitură, substantiv feminin (învechit, încurcătură). Forme diferite ale cuvantului impleti: împletésc impletiî Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPLETI: ÎMPLETÍ, împletesc, verb IV. 1. tranzitiv A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. tranzitiv A strânge părul în cozi. 3. tranzitiv A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; specializare a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. reflexiv recipr. figurat A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. intranzitiv (Rar; în expresie) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. tranzitiv figurat (învechit) A unelti, a urzi. – În + pleată (plural plete). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPLETI: ÎMPLETÍ, împletesc, verb IV. 1. tranzitiv A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. tranzitiv A strânge părul în cozi. 3. tranzitiv A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; specializare a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. reflexiv recipr. figurat A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. intranzitiv (Rar; în expresie) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. tranzitiv figurat (învechit) A unelti, a urzi. – În + pleată (plural plete). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE ÎMPLETI: A SE ÎMPLETÍ persoană 3 se a se impletiéște intranzitiv figurat (despre drumuri, linii etc.) A veni din diferite direcții, intersectându-se în mai multe puncte; a se întrețese; a se încrucișa; a se întretăia. Cărările se a se impletiesc. /în + pleată Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPLETI: ÎMPLETI verb 1. a tricota, (Transilvania și Banat) a ștricăni. (A impleti un pulover.) 2. a (se) îmbina, a (se) uni, (figurat) a (se) conjuga. (A impleti în mod armonios diverse preocupări.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împleti: împletí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împleteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împleteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împleti: împletí (a impleti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împleteá; conjunctiv prezent 3 să împleteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împleti: împleti verb vezi COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. UNELTI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPLETI: ÎMPLETÍ verb 1. vezi tricota. 2. vezi îmbina. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE IMPLETI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMPLETI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împleti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A SE ÎMPLETÍ persoană 3 se Împletiéște intranzitiv figurat despre drumuri, linii etc. Cărările se Împletiesc. A Împleti un pulover. A Împleti în mod armonios diverse preocupări. împletí a Împleti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împletésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împleteá; conjunctiv prezent 3 să împleteáscă. |
GRAMATICA cuvântului ÎMPLETI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împleti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMPLETI poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împleti? Vezi cuvântul împleti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împleti?[ îm-ple-ti ] Se pare că cuvântul împleti are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ÎMPLETI Inţelegi mai uşor cuvântul împleti dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeIntranzitiv Neobișnuit, în expresie A împleti din picioare = a mișca repede din picioare, a dansa Intranzitiv Rar; în expresie A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa Intranzitiv Rar; în expresie A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMPLETI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma beton vibrat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
