 | as |
|
| Hărţui [ hăr-ţu-i ] VEZI SINONIME PENTRU hărţui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se hartui ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se hartui ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a hartui (forma la infinitiv) A hartui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HĂRȚUI: HĂRȚUÍ, hărțuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A necăji (pe cineva) cu tot felul de neplăceri, a nu da pace (cuiva), a cicăli. ÎI hărțuia nevasta, care bănuise ceva, cu lacrimi și cu scene. PAS, Z. I 87. Nu te las acasă! Stăi, că faci păcat! Uite, dă-mi o palmă și să fiu iertat! El a hărțuit-o, n-a lăsat-o-n pace, Și-o silea să rîdă. COȘBUC, P. I 247. ♦ (Cu privire la cîini) A întărîtă, a zădărî. Să se ducă la stînă, băgînd de seamă să nu hărțuiască cînii. SEVASTOS, N. 11. 2. tranzitiv (Învechit și arhaizant) A urmări (pe dușman) cu atacuri repetate. Jder și Nicoară au mușcat și au hărțuit o poștă pe hadîmb cu curtea lui. SADOVEANU, forme J. 764. Polițaiul de oraș hărțuise revoltanții și numai cu cinci dorobanți îi legase butuc și-i duse peșcheș procurorului! ALECSANDRI, T. I 372. 3. reflexiv reciproc. A se lua la ceartă, a se încăiera, a se lua la luptă, la bătaie. Pe subiectul acesta se hărțuiau veșnic. VLAHUȚĂ, O. A. III 192. Din sus de Humulești vin Vînătorii Neamțului, cu sămînță de oameni de aceia, care s-au hărțuit odinioară cu Sobiețchi. CREANGĂ, A. 71. Astfel se hărțuiește îndîrjit ceata călăreață cu fugarii pedestri, în timp de două ore și mai bine. ODOBESCU, S. III 574. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HĂRȚUI: HĂRȚUÍ, hărțuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (regional) A întărâta un câine. 2. tranzitiv A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc. 3. reflexiv recipr. A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. [Variante: hârțuí verb IV] – Harță + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HĂRȚUI: HĂRȚUÍ, hărțuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (regional) A întărâta, a zădărî un câine. 2. tranzitiv A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc. 3. reflexiv recipr. A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. [Variante: hârțuí verb IV] – Harță + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HĂRȚUI: HĂRȚUI verb 1. a se încăiera. 2. a asmuți, a ațîța, a întărîta, a provoca, a stîrni, (popular) a sumuța, a zădărî, (Moldova și Bucovina) a hărăți. (A hartui cîinii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de cuvinte recente, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru hărțui: hărțuí verb I în a hărțui sexual 1992 A face avansuri unei colege sau subordonate vezi femeie-soldat (trad. din engleză) Definiție sursă: Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hărțui: hărțuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hărțuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hărțuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural hărțuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru hărțui: hărțuí (a hartui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hărțuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hărțuiá; conjunctiv prezent 3 să hărțuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE HĂRȚUI mă: A SE HĂRȚUÍ mă a se hartui maiésc intranzitiv popular A face schimb de hărțuieli (unul cu altul). /harță + sufix a se hartui maui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HÂRȚUI: HÂRȚUÍ verb IV. vezi hărțui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HÂRȚUI: HÂRȚUÍ verb IV vezi hărțui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HARTUI: HARTUÍ verb IV vezi hartoi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HARTUI: HARTUÍ verb IV vezi hartoi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HARTUI: HARTUÍ verb IV vezi hartoi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE HARTUI MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL HARTUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului hartui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A hartui cîinii. Hărțuí a hartui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hărțuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hărțuiá; conjunctiv prezent 3 să hărțuiáscă. A SE HĂRȚUÍ mă hartuiiésc intranzitiv popular A face schimb de hărțuieli unul cu altul. /harță + sufix hartuiui. |
GRAMATICA cuvântului HARTUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului hartui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul HARTUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE hărţui? Vezi cuvântul hărţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul hărţui?[ hăr-ţu-i ] Se pare că cuvântul hărţui are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL HARTUI |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Frumusețe atică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
