 | as |
|
| Goni [ go-ni ] VEZI SINONIME PENTRU goni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se goni în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se goni din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a goni (forma la infinitiv) A goni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GONI: GONÍ, gonesc, verb IV. 1. tranzitiv A lua la goană, a pune pe fugă; a fugări. Iată că un balaur... venea, măre, spre dînsa ca un vîrtej. Pasămite, el gonea o porumbiță. ISPIRESCU, L. 133. Cine gonește doi iepuri nu prinde nici unul. NEGRUZZI, S. I 248. • reflexiv reciproc. Păsările ciripeau, se goneau printre ramuri; era cald și lumină. DEMETRESCU, O. 144. Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. ♦ figurat (Învechit) A voi să ajungi (ceva), a urmări (o țintă, un ideal). Dreptul meu, alta nu gonesc... Așa m-a învățat soțu-meu din urmă. ALECSANDRI, T. I 383. Idealul ce romînii goniră în organizația lor era egalitatea în drepturi și în stare. BĂLCESCU, O. II 15. ♦ (Despre gonaci sau despre cîini dresați pentru vînătoare) A alunga vînatul spre locul unde stau la pîndă vînătorii; a hăitui. Mergînd la vînătoare, au gonit o ciută sălbatică. CARAGIALE, O. III 89. Chiar pe această zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic, n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor, gonind prin pădure iepurile fricos...? ODOBESCU, S. III 41. 2. tranzitiv A alunga, a izgoni, a da afară. Numaidecît să mergi acolo, că nu iese din ea pînă nu l-ăi goni dumneata. CARAGIALE, O. III 48. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec. EMINESCU, O. I 116. • figurat Toată noaptea îl apăsase un gînd, pe care-l gonea mereu. DUMITRIU, vezi L. 39. A ta vorbire dulce mă deșteaptă Și gonește visul ce mă fermeca. BOLINTINEANU, O. 50. Dulcea mîngîiere Gonește-a mea durere. ALECSANDRI, T. I 187. 3. intranzitiv A alerga, a fugi. Lanțurile de trăgători se întoarseră, gonind spre întunericul pădurii. CAMILAR, N. I 51. Cobzarul gonea după vagoanele de tramvai. PAS, Z. I 199. Pinteni murgului că da... Și gonea, măre, gonea. TEODORESCU, P. P. 292. • (Despre vehicule) Două bărci de pescari cu pînzele umflate se întorceau gonind spre adăpost. BART, E. 233. 4. reflexiv și intranzitiv (Despre vite cornute) A se împreuna, a se împerechea. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GONI: GONI verb 1. a alerga, a fugi, (învechit și regional) a cure, (regional) a (se) încura, (Bucovina) a scopci. (Calul goni.) 2. a alerga, a fugări. (Îl goni prin toată curtea.) 3. a hăitui, a scorni, a stîrni, (popular) a zgorni. (goni vînatul din bîrlog.) 4. a alunga, a izgoni, a respinge, (învechit) a împinge. (Îl goni pe inamic.) 5. a alunga, a exila, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livresc) a relega, (învechit) a urgisi. (L-a goni din țară.) 6. a alunga, a depărta, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (învechit și popular) a oropsi, (popular) a zgorni, (învechit și regional) a întiri, a mîna, a tăia, (regional) a țintiri, a zgoni, (Transilvania și Banat) a dudui, a gorgoni, (Transilvania) a păfuga, (prin Transilvania) a poteri, (prin Olt. și Banat) a sprînji, (Transilvania și Maramures) a țipa, (Banat și Transilvania) a zogorni, (învechit) a lepăda, a rășchira, (familial) a mătrăși, (familial figurat) a mătura. (L-a goni de la casa lui.) 7. a (se) împerechea, a (se) împreuna, a (se) încrucișa, (popular) a (se) cățeli, a (se) însoți, (regional) a (se) pui. (A goni vitele cornute mari.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru goni: goní (gonésc, gonít), verb – A alunga, a izgoni. – 2. A urmări, a vîna, a hăitui. – 3. A vîna, a merge la vînătoare. – 4. A urmări, a sîcîi, a chinui. – 5. A fugi după cineva, a urmări în fugă, a căuta. – 6. A se grăbi. – 7. A se împreuna taurii cu vacile. – Mr. agunescu, agunire. limba slavă (veche) goniti (Miklosich, Lexicon, 136; Cihac, II, 124; Conev 57), conform limba bulgară goniă, limba sârbă goniti. Se folosește și în formele derivat izgoni și prigoni. derivat goană, substantiv feminin (urmărire; vînătoare; împreunarea taurului cu vaca; alergare); gonitură, substantiv feminin (învechit, urmărire); gonaci, substantiv masculin (urmăritor; hăitaș; explorator; bidiviu; insectă, Hydrometra paludum); gonaș, substantiv masculin (Moldova, urmăritor); goniță, substantiv feminin (vacă în călduri; împreunarea taurului cu vaca; insectă, Grynus natator); gonițar, substantiv masculin (insectă, Hydrometra paludum); gonitor, substantiv masculin (urmăritor; taur; vacă în călduri; cîine de vînătoare; constelația Taurului; insectă, Hydrometra paludum); gonitorie, substantiv feminin (epoca împreunării taurilor cu vacile). Forme diferite ale cuvantului goni: gonésc gonít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GONI: GONÍ, gonesc, verb IV. 1. tranzitiv A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; specializare a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. • reflexiv recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ figurat (învechit) A urmări (o țintă, un ideal). 2. tranzitiv A alunga, a izgoni. 3. intranzitiv A alerga, a fugi. 4. reflexiv și intranzitiv (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce). – Din limba slavă (veche) goniti. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GONI: GONÍ, gonesc, verb IV. 1. tranzitiv A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; specializare a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. • reflexiv recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ figurat (învechit) A urmări (o țintă, un ideal). 2. tranzitiv A alunga, a izgoni. 3. intranzitiv A alerga, a fugi. 4. reflexiv și intranzitiv (Despre vitele cornute) A se împerechea pentru reproducere. – Din limba slavă (veche) goniti. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE GONI: A SE GONÍ persoană 3 se a se goniéște intranzitiv (despre vitele cornute) A se împerechea în vederea reproducerii. /<sl. goniti Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru goni: goní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele gonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea goneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural goneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru goni: goní (a goni) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele gonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea goneá; conjunctiv prezent 3 să goneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE GONI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL goni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului goni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Calul goni. Îl goni prin toată curtea. Goni vînatul din bîrlog. Îl goni pe inamic. L-a goni din țară. L-a goni de la casa lui. A goni vitele cornute mari. A SE GONÍ persoană 3 se goniéște intranzitiv despre vitele cornute A se împerechea în vederea reproducerii. Goní a goni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele gonésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea goneá; conjunctiv prezent 3 să goneáscă. |
GRAMATICA cuvântului goni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului goni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul goni poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE goni? Vezi cuvântul goni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul goni?[ go-ni ] Se pare că cuvântul goni are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL goni |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: cristei-de-baltă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
