 | as |
|
| Furişa [ fu-ri-şa ] VEZI SINONIME PENTRU furişa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se furisa ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se furisa ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a furișa (forma la infinitiv) A furișa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURIȘA: FURIȘÁ, furișez, verb I. reflexiv A se strecura pe nesimțite, pe furiș; a pătrunde pe neobservate, pe ascuns, tiptil. Se furișă în umbra gardurilor și înaintă cu grijă pînă-n poarta chiaburului. MIHALE, O. 491. Maică-sa îl pîndea mai cu seamă cînd se furișa în grădina din dosul casei la verb reflexiv:emea cireșelor și a prunelor. SADOVEANU, M. C. 9. Ca doi copii nevrîstnici ne furișăm pe stradă; Ne cheamă pretutindeni ferești licăritoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 28. • (Metaforic) Cînd am ieșit în cerdac, prin draperiile grele de pe deal s-a furișat o rază. IBRĂILEANU, A. 215. Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. • tranzitiv Ochii furișau priviri, și vorba tot furiș ne pipăia auzul. SADOVEANU, O. VII 205. Furișează cîte-o privire, ș-ascut urechile, doar d-or prinde ceva. DELAVRANCEA, H. T. 131. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A se depărta pe furiș. Ciobanul se furișă de fiul de boier. ISPIRESCU, L. 251. Furișîndu-se de Ivan, iese cu dînsa [cu darabana] afară. CREANGĂ, P. 310. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FURIȘA: FURIȘÁ, furișez, verb I. reflexiv și tranzitiv A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. • Locuţiune adverbiala Pe furișate = pe furiș. ♦ reflexiv A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în locuțiune) furișáte] – Din furiș. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FURIȘA: FURIȘÁ, furișez, verb I. reflexiv și tranzitiv A (se) strecura pe nesimțite, pe furiș, a pătrunde sau a face să pătrundă ori a (se) introduce undeva pe neobservate, pe ascuns, tiptil. • Locuţiune adverbiala Pe furișate = pe furiș. ♦ reflexiv A se ascunde, a se feri de cineva. [Formă gramaticală: (în locuțiune) furișáte] – Din furiș. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FURIȘA: FURIȘA verb 1. a se fofila, a se strecura, (învechit și regional) a se șterge, (Transilvania) a se fîștica, (Moldova și Bucovina) a se șupuri, (învechit) a se fura, (figurat) a se prelinge. (S-a furisa neobservat afară.) 2. a se strecura, (rar) a se prefira. (Lumina se furisa printre arbori.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furișa: furișá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu furișéz, persoana a treia singular: el / ea și plural furișeáză, persoana întâi plural: noi furișăm, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea furișă; conjunctiv prezent 3 furișeáză; gerunziu furișând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furișa: furișá (a furisa) verb, indicativ prezent 3 furișeáză, persoana întâi plural: noi furișắm, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea furișắ; conjunctiv prezent 3 să furișéze; gerunziu furișấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE FURIȘA mă: A SE FURIȘÁ mă a se furisa maéz intranzitiv A trece pe furiș. /Din furiș Forme diferite ale cuvantului a se furisa ma: a se furisa maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE FURISA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A SE FURIȘA mă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se furişa mă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a se furiȘa mă neobservat afară. Lumina se a se furiȘa mă printre arbori. S-a a se furiȘa mă neobservat afară. Lumina se a se furiȘa mă printre arbori. Furișá a a se furiȘa mă verb, indicativ prezent 3 furișeáză, persoana întâi plural: noi furișắm, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea furișắ; conjunctiv prezent 3 să furișéze; gerunziu furișấnd. A SE FURIȘÁ mă a se furiȘa măéz intranzitiv A trece pe furiș. |
GRAMATICA cuvântului A SE FURIȘA mă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se furişa mă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A SE FURIȘA mă poate fi: verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE furişa? Vezi cuvântul furişa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul furişa?[ fu-ri-şa ] Se pare că cuvântul furişa are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A SE FURIȘA mă Inţelegi mai uşor cuvântul a se furişa mă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Pe furișate = pe furiș Locuţiune adverbiala Pe furișate = pe furiș |
La plural verbul furișa se conjugă: ei ele furișeáză