eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se faramita se


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Fărâmiţa [ fă-râ-mi-ţa ]
VEZI SINONIME PENTRU fărâmiţa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se faramita se în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se faramita se din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a fărâmița
Verbul: a fărâmița (forma la infinitiv)
A fărâmița conjugat la timpul prezent:
  • eu fărâmițez
  • tu fărâmițezi
  • el ea fărâmițează
  • noi fărâmițăm
  • voi fărâmițați
  • ei ele fărâmițează
VEZI VERBUL a fărâmița CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚA:
FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, verb

I. tranzitiv și reflexiv A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici.

– Din fărâmiță.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FĂRÂMIȚA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚA:
FĂRÂMIȚÁ, fărâmițez, verb

I. tranzitiv și reflexiv A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici.

– Din fărâmiță.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

fărâmița
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fărâmița:
fărâmița verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: PANN, ap.TDRG / V: faramitarămfaramita, faramitarămiți / prezentul indicativ: faramitațez / Etimologie: fărâmiță] 1-2 A (se) transforma în fărâmițe.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

A SE FĂRÂMIȚA se
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE FĂRÂMIȚA se:
A SE FĂRÂMIȚÁ se a se faramita seeáză intranzitiv A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot. /Din fărâmiță
Forme diferite ale cuvantului a se faramita se: eáză

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

fărâmiță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fărâmiță:
fărâmiță substantiv feminin [Atestat: ȘEZ. I, 68 / V: faramitarămfaramita, firimfaramita / Plural: faramitațe / Etimologie: fărâmă + -iță] 1-2 (Șhp) Fărâmă (2) (mică).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FĂRÂMIȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚĂ:
FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, substantiv feminin Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică.

– Fărâmă + sufix -iță.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FĂRÂMIȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚĂ:
FĂRÂMÍȚĂ, fărâmițe, substantiv feminin Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică.

– Fărâmă + sufix -iță.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FĂRÂMIȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚĂ:
FĂRÂMÍȚĂ faramitae forme (diminutiv de la fărâmă) Fărâmă mică. /fărâmă + sufix faramitaiță
Forme diferite ale cuvantului faramita: faramitae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

fărămiță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru fărămiță:
fărămíță forme, plural e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne.

– Și sf-.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

fărâmița
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fărâmița:
fărâmițá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu fărâmițéz, persoana a treia singular: el / ea și plural fărâmițeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

fărâmiță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru fărâmiță:
fărâmíță substantiv feminin, genitiv dativ articulat fărâmíței; plural fărâmíțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

fărâmiță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fărâmiță:
fărâmíță substantiv feminin, genitiv dativ articulat fărâmíței; plural fărâmíțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fărâmița
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru fărâmița:
fărâmițá (a faramita) verb, indicativ prezent 3 fărâmițeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

fărămiță
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fărămiță:
fărămiță substantiv feminin v fărâmiță
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FĂRÂMIȚĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru FĂRÂMIȚĂ:
FĂRÂMÍȚĂ substantiv fărâmică.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

fărămița
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru fărămița:
fărămița v vezi fărâmița
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE FARAMITA SE'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL fărămița
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului fărămița dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TDRG / V: fărămițarămfărămița, fărămițarămiți / prezentul indicativ: fărămițațez / Etimologie: fărâmiță] 1-2 A se transforma în fărâmițe.
A SE FĂRÂMIȚÁ se fărămițaeáză intranzitiv A se transforma în fărâme; a se desface în bucăți mici de tot.
I, 68 / V: fărămițarămfărămița, firimfărămița / Plural: fărămițațe / Etimologie: fărâmă + -iță] 1-2 Șhp Fărâmă 2 mică.
FĂRÂMÍȚĂ fărămițae forme diminutiv de la fărâmă Fărâmă mică.
/fărâmă + sufix fărămițaiță.
Fărâmițá a fărămița verb, indicativ prezent 3 fărâmițeáză.

GRAMATICA cuvântului fărămița?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului fărămița.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul fărămița poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul fărămița sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul fărâmița se conjugă: ei ele fărâmițeáză
  • group icon La plural substantivul fărâmiță are forma: fărâmíțe

CUM DESPART ÎN SILABE fărâmiţa?
Vezi cuvântul fărâmiţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul fărâmiţa?
[ fă-râ-mi-ţa ]
Se pare că cuvântul fărâmiţa are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL fărămița

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma teoria generației spontanee?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
totalitatea exercițiilor care dezvoltă facultățile intelectuale
glande care secretă saliva
teorie materialistă naivă conform căreia din materii minerale sau organice pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan
a ieși cu bine, onorabil dintr-o situație dificilă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app