 | as |
|
| Evidenţia [ e-vi-den-ţi-a ] VEZI SINONIME PENTRU evidenţia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se evidentia ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se evidentia ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a evidenția (forma la infinitiv) A evidenția conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru EVIDENȚIA: EVIDENȚIA verb 1. a se contura, a se delimita, a se desena, a se desluși, a se distinge, a se preciza, a se profila, a se proiecta, a se reliefa. (Imaginea ei se evidentia în lumina asfințitului.) 2. a contura, a mula, a reliefa. (Rochia îi evidentia corpul.) 3. a se deosebi, a se distinge, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (învechit) a (se) însemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a evidentia interpretarea lui?) 4. a se afirma, a se impune, a se remarca. (S-a evidentia repede în cinematografie.) 5. a accentua, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livresc) a învedera, a potența. (A evidentia calitățile lucrării.) 6. a reieși, a se reliefa. (Se evidentia un anumit patos în poezia lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EVIDENȚIA: EVIDENȚIÁ, evidențiez, verb I. 1. reflexiv A se deosebi, a se distinge. În mișcarea de întreceri s-au evidențiat foarte multe femei, care au dat dovadă de avînt în muncă și de inițiativă creatoare. REZ. HOT. I 64. 2. tranzitiv A recunoaște oficial și a cita meritele și succesele obținute în muncă de cineva, pentru a-l recompensa în acest fel și a stimula pe tovarășii săi de lucru. În gardă, își îndeplinise datoria cu atîta tragere de inimă încît l-a evidențiat în scris ofițerul. vezi limba română noiembrie 1953, 131. – Pronunțat: -ți-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EVIDENȚIA: EVIDENȚIÁ, evidențiez, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. tranzitiv A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [ pronunție: -ți-a] – Din evidență. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EVIDENȚIA: EVIDENȚIÁ, evidențiez, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A ieși sau a scoate în evidență; a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) remarca. 2. tranzitiv A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute în muncă de cineva. [ pronunție: -ți-a] – Din evidență. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE EVIDENȚIA mă: A SE EVIDENȚIÁ mă a se evidentia maéz intranzitiv (despre persoane și despre manifestările lor) A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se afirma; a se impune; a se ilustra; a se excela; a bria; a străluci. /Din evidență Forme diferite ale cuvantului a se evidentia ma: a se evidentia maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru evidenția: evidenția [Atestat: latina medievală / P: evidentiați-a / V: (nob) evidentiața / prezentul indicativ: evidentiaiez / Etimologie: evidență] 1 verb tranzitiv: A scoate în evidență. 2 verb tranzitiv: A recunoaște oficial meritele sau succesele obținute (în muncă) de cineva. 3 verb reflexiv: A se remarca. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EVIDENȚIA: EVIDENȚIÁ verb I. trecut, reflexiv 1. A (se) distinge, a (se) remarca. 2. trecut A sublinia, a face ca un lucru să apară clar; a pune în evidență. [pronume -ți-a, p.i. 3,6 -iază, gerunziu -iind. [< evidență]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru evidenția: evidențiá verb (silabe -ti-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu evidențiéz, persoana a treia singular: el / ea și plural evidențiáză, persoana întâi plural: noi evidențiém (silabe -ți-em); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural evidențiéze; gerunziu evidențiínd (silabe -ți-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EVIDENȚIA: EVIDENȚIÁ verb I. reflexiv, trecut a (se) distinge, a (se) remarca. II. trecut 1. a sublinia, a pune în evidență. 2. a recunoaște oficial meritele în muncă ale cuiva. (< evidență + -ia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru evidenția: evidențiá (a evidentia) (-ți-a) verb, indicativ prezent 3 evidențiáză, persoana întâi plural: noi evidențiém (-ți-em); conjunctiv prezent 3 să evidențiéze; gerunziu evidențiínd (-ți-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru evidențiă: evidențiă substantiv feminin vezi evidență Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE EVIDENTIA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL evidențiă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului evidențiă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Imaginea ei se evidențiă în lumina asfințitului. Rochia îi evidențiă corpul. Prin ce s-a evidențiă interpretarea lui? 4. S-a evidențiă repede în cinematografie. A evidențiă calitățile lucrării. Se evidențiă un anumit patos în poezia lui. A SE EVIDENȚIÁ mă evidențiăéz intranzitiv despre persoane și despre manifestările lor A se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a se afirma; a se impune; a se ilustra; a se excela; a bria; a străluci. Evidenția [Atestat: latina medievală / P: evidențiăți-a / V: nob evidențiăța / prezentul indicativ: evidențiăiez / Etimologie: evidență] 1 verb tranzitiv: A scoate în evidență. Se evidențiă un anumit patos în poezia lui. Evidențiá a evidențiă -ți-a verb, indicativ prezent 3 evidențiáză, persoana întâi plural: noi evidențiém -ți-em; conjunctiv prezent 3 să evidențiéze; gerunziu evidențiínd -ți-ind. |
GRAMATICA cuvântului evidențiă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului evidențiă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul evidențiă poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE evidenţia? Vezi cuvântul evidenţia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul evidenţia?[ e-vi-den-ţi-a ] Se pare că cuvântul evidenţia are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL evidențiă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și pune unghia în gât?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul evidenția se conjugă: ei ele evidențiáză
