 | as |
|
| Duşmăni [ duş-mă-ni ] VEZI SINONIME PENTRU duşmăni PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se dusmani în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se dusmani din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dușmăni (forma la infinitiv) A dușmăni conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DUȘMĂNI: DUȘMĂNÍ, dușmănesc, verb IV. tranzitiv A avea sentimente ostile față de cineva; a urî. A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, despre 31. Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. [Se duse] să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N. 5. • reflexiv reciproc. Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DUȘMĂNI: DUȘMĂNI verb a (se) urî, a (se) verb reflexiv:ăjmăși, (popular) a (se) îndușmăni, (învechit și regional) a (se) pizmui, (învechit) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se dusmani de moarte.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DUȘMĂNI: DUȘMĂNÍ, dușmănesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv recipr. A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DUȘMĂNI: DUȘMĂNÍ, dușmănesc, verb IV. tranzitiv și reflexiv recipr. A avea sentimente de ură față de cineva (sau de ceva); a (se) urî. – Din dușman. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dușmăni: dușmăní verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: EMINESCU, N. 5 / prezentul indicativ: dusmaninésc / Etimologie: dușman] 1-2 A avea sentimente de ură (față de cineva sau ceva) Si: a (se) urî. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dușmăni: dușmăní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dușmănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dușmăneá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural dușmăneáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dușmăni: dușmăní (a dusmani) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dușmănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dușmăneá; conjunctiv prezent 3 să dușmăneáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se dușmăni: A se dușmăni ≠ a prieteni Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DUSMANI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se dușmăni Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se dușmăni dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se a se dușmăni de moarte. Se a se dușmăni de moarte. 5 / prezentul indicativ: a se dușmăninésc / Etimologie: dușman] 1-2 A avea sentimente de ură față de cineva sau ceva Si: a se urî. Dușmăní a a se dușmăni verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele dușmănésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea dușmăneá; conjunctiv prezent 3 să dușmăneáscă. |
GRAMATICA cuvântului A se dușmăni? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se dușmăni. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se dușmăni poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE duşmăni? Vezi cuvântul duşmăni desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul duşmăni?[ duş-mă-ni ] Se pare că cuvântul duşmăni are trei silabe |