 | as |
|
| Distruge [ dis-tru-ge ] VEZI SINONIME PENTRU distruge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se distruge ma distrug în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se distruge ma distrug din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a distruge (forma la infinitiv) A distruge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRUGE verb 1. a devasta, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au distruge regiunea.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (figurat) a topi. (A distruge pur si simplu lotul în cale.) 3. a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (popular și fam.) a căsăpi, (regional) a chesăgi, (învechit) a conceni, a snopi, a stropși. (A distruge întreaga populație.) 4. a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (învechit și popular) a pierde, a răpune, a risipi, (popular) a isprăvi, a zdrumica, (învechit și regional) a sodomi, (regional) a litrosi, (prin Transilvania) a potroși, (învechit) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism învechit) a afanisi, (figurat) a secera, a spulbera. (I-a distruge pe dușmani.) 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (învechit și regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a șterge. (A distruge cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (învechit și regional) a (se) ticăloși, (figurat) a (se) ruina. (Băutura l-a distruge.) 7. a ataca, a strica, a vătăma, a zdruncina, (figurat) a ruina. (Aceste eforturi i-au distruge sănătatea.) 8. a mistui, a nimici, a prăpădi. (Focul a distruge totul.) 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a distruge recolta.) 10. a nimici, (figurat) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a distruge toate visurile.) 11. a (se) mînca, a (se) roade. (Moliile au distruge haina.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru distruge: distrúge [Atestat: NEGULICI / V: distrugeuí, destruí, desdistruge / prezentul indicativ: distrúg / Etimologie: franceza détruire, it distruggere] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A dispărea sau a face să nu mai existe (stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc.) Si: a (se) devasta, a (se) nimici, (înv) a (se) nimicnici, a (se) oscârbi, a (se) prăpădi, a (se) pustii, a (se) rade, (reg) a (se) răntui, a (se) răvăși, a (se) ruina, a (se) strica. 3 verb tranzitiv: (C.i. organe sau componente ale corpului omenesc) A produce traumatisme (grave) Si: a răni. 4 verb tranzitiv: (C.i. ființe) A omorî. 5 verb tranzitiv: (Pex; c.i. ființe) A zdrobi. 6-7 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă întreaga sănătate, avere, liniște sufletească etc. Si: (îrg) a omorî, (îvp) a răpune, a (se) ruina, a (se) rupe, a (se) sărăci. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE, distrúg, verb III. tranzitiv (Cu privire la obiecte concrete) A face să nu mai existe (spărgînd, ruinînd etc.); a nimici. Aceste ape violente, care rup stînci, doboară copaci, distrug drumuri și locuințe omenești... se numesc torenți. MINERALOGIA 53. [Apa] își îndreaptă torentele de înaltă tensiune asupra munților, distrugîndu-i. BOGZA, C. O. 179. • absolut Vintul... poate și măcina și distruge. MINERALOGIA 29. • figurat I-a distrus fericirea. – Forme gramaticale: perfectul simplu distrusei, participiu distrus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE, distrúg, verb III. tranzitiv A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [perfectul simplu distruséi, participiu distrus] – Din italiana distruggere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE, distrúg, verb III. tranzitiv A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [perfectul simplu distruséi, participiu distrus] – Din italiana distruggere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DISTRUGE mă distrug: A SE DISTRÚGE mă distrúg intranzitiv 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) figurat (despre persoane) A deveni sărac; a-și pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-și pierde sănătatea. /<it. distruggere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru distruge: distrúge (distrúg, distrús), verb – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere. – derivat distructiv, adjectiv; distrucți(un)e, substantiv feminin; distrugător, adjectiv Forme diferite ale cuvantului distruge: distrúg distr Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru distruge: distrúge (a distruge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele distrúg, persoana întâi plural: noi distrúgem, imperfect persoana a treia singular: el / ea distrugeá; gerunziu distrugấnd; participiu distrús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE verb III. trecut A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perfect simplu -usei, participiu -us. / < italiana distrugere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru distruge: distruge vezi 1. a dărâma o clădire; 2. figurat a nimici, a face să dispară: a distruge prejudiciile; 3. a se nimici mutual. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru distruge: distrúge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele distrúg, persoana întâi plural: noi distrúgem; participiu distrús Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTRUGE: DISTRÚGE verb trecut a face să nu mai existe; a nimici. (< italiana distruggere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DISTRUGE MA DISTRUG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISTRUGE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului distruge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dușmanii au distruge regiunea. A distruge pur si simplu lotul în cale. A distruge întreaga populație. I-a distruge pe dușmani. A distruge cetatea. Băutura l-a distruge. Aceste eforturi i-au distruge sănătatea. Focul a distruge totul. Ploaia a distruge recolta. I-a distruge toate visurile. Moliile au distruge haina. Distrúge [Atestat: NEGULICI / V: distrugeuí, destruí, desdistruge / prezentul indicativ: distrúg / Etimologie: franceza détruire, it distruggere] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: A dispărea sau a face să nu mai existe stricând, arzând, spărgând, dărâmând etc. Dușmanii au distruge tot ce le-a ieșit în cale. I-a distruge pe toți. A distruge cetatea. Băutura l-a distruge. Ploaia a distruge recolta. I-a distruge toate visurile. Moliile au distruge haina. Distrúge a distruge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele distrúg, persoana întâi plural: noi distrúgem, imperfect persoana a treia singular: el / ea distrugeá; gerunziu distrugấnd; participiu distrús. |
GRAMATICA cuvântului DISTRUGE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului distruge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISTRUGE poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE distruge? Vezi cuvântul distruge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul distruge?[ dis-tru-ge ] Se pare că cuvântul distruge are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISTRUGE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Stiințe exacte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
