 | as |
|
| Distra [ dis-tra ] VEZI SINONIME PENTRU distra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se distra ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se distra ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a distra (forma la infinitiv) A distra conjugat la timpul prezent:
|
| Alte etimologii românești dă următoarea definitie pentru distra: distra TDRG explică pe distra prin italiana distrarre. În mod consecvent ar trebui explicat prin italiana distratto adjectivul distrat, dar pe acesta TDRG nu-l înregistrează. CADE și DLRM, ca de atîtea ori, fac un pas înapoi față de TDRG și explică pe distra prin limba franceza distraire, urmați de astă dată de DU, de Scriban și de Ciorănescu. Nici unul din ei nu dă atenție amănuntelor: după distraire s-a format calcul distrage, care mai e folosit și azi, și pe de altă parte nu mai avem nici un alt exemplu de verb în ă format direct pe baza unui verb francez în -re. Nu e mai puțin adevărat că și explicația prin italiană ar avea nevoie de unele lămuriri: -are devine în mod normal -a, dar ce se întîmpîă cu -arre? Avem oare exemple sigure de tratamentul -a? Cred că pînă la urmă cele două ipoteze s-ar putea combina într-una singură, adică să credem că s-a pornit de la franceză, dar adaptarea s-a făcut cu ajutorul italienii. Mai văd însă și altă explicație posibilă. Punctul de plecare va fi fost participiul francez distrait, care, luat după urecbe, a fost simțit ca aparținmd conjugării întîi (ca și cînd ar fi fost scris *dîstre). De aici a putut fi format limba română distrat și, prin derivare regresivă, a distra. Definiție sursă: Alte etimologii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISTRA: DISTRÁ, distrez, verb I. tranzitiv A face (pe cineva) să-și petreacă timpul în mod plăcut, să-și uite grijile; a înveseli, a amuza (pe cineva). Ca s-o mai distreze, Stamate o lua uneori cu el. BART, E. 46. Bucur mă învelește cu grijă... și caută să mă distreze cu vorba lui glumeață. ANGHEL, PR. 176. • reflexiv Să ne distrăm și noi atunci... cum putem. CAMIL PETRESCU, T. I 489. Ori jucăm să ne distrăm, ori poftim o băncuță... și lasă-mă-n pace! G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 29. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru distra: distrá [Atestat: I. GOLESCU, C. / prezentul indicativ: distraréz / Etimologie: franceza distraire, it distrarre, lat distrahare] 1 verb tranzitiv: (Înv) A distrage (1). 2-3 verb tranzitiv, reflexiv: (despre oameni) A-și petrece sau a face să-și petreacă timpul în mod plăcut Si: a (se) amuza (1-2), (înv) a (se) distrage (3-4), a (se) înveseli. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru distra: distrá (-éz, -át), verb – A distrage, a amuza. – Variante (învechit) distrage. în franceză distraire, variantă adaptată conjugării verb a trage. – derivat distractiv, adjectiv; distracți(un)e, substantiv feminin; distrat (variantă învechit distras), adjectiv, din limba franceza Forme diferite ale cuvantului distra: distra-éz distra-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISTRA: DISTRÁ, distrez, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. tranzitiv (Rar) A distrage. – Din limba franceza distraire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTRA: DISTRÁ verb I. trecut A îndepărta atenția cuiva de la ceva care îl obosește sau îl obsedează. ♦ trecut, reflexiv A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< limba franceza distraire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISTRA: DISTRÁ, distrez, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. tranzitiv (Rar) A distrage. – Din limba franceza distraire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISTRA: DISTRA verb a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a rîde, a se veseli, (învechit) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau și se distra.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DISTRA mă: A SE DISTRÁ mă a se distra maéz intranzitiv A consuma timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a petrece; a se veseli; a se desfăta; a se amuza. /<fr. distraire Forme diferite ale cuvantului a se distra ma: a se distra maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISTRA: DISTRÁ verb I. trecut a petrece, a face pe cineva să folosească timpul în mod plăcut. II. trecut, reflexiv a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza. (< limba franceza distraire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru distra: distrá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu distréz, persoana a treia singular: el / ea și plural distreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru distra: distrá (a distra) verb, indicativ prezent 3 distreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DISTRA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL distra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului distra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii / prezentul indicativ: distraréz / Etimologie: franceza distraire, it distrarre, lat distrahare] 1 verb tranzitiv: Înv A distrage 1. Beau și se distra. Beau și se distra. A SE DISTRÁ mă distraéz intranzitiv A consuma timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a petrece; a se veseli; a se desfăta; a se amuza. Distrá a distra verb, indicativ prezent 3 distreáză. |
GRAMATICA cuvântului distra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului distra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul distra poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE distra? Vezi cuvântul distra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul distra?[ dis-tra ] Se pare că cuvântul distra are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL distra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: încolo?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul distra se conjugă: ei ele distreáză
