 | as |
|
| Dispensa [ dis-pen-sa ] VEZI SINONIME PENTRU dispensa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se dispensa ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se dispensa ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a dispensa (forma la infinitiv) A dispensa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPENSA: DISPENSÁ, dispensez, verb I. 1. reflexiv A se lipsi (de cineva sau de ceva), a renunța la... Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și literaturii populare. L. limba română 1953, nr. 2, 35. Mă dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170. 2. tranzitiv A scuti (pe cineva) de o obligație, de o îndatorire. Din cauza infirmității a fost dispensat de serviciul militar. ♦ A face pe cineva să nu mai aibă nevoie de...; a scuti. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 169. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dispensă: dispénsă substantiv feminin [Atestat: AR (1838), 381 ⅟4 / V: (înv) dispensanză / Plural: dispensase / Etimologie: franceza dispense] 1 Autorizație specială dată cuiva de autoritățile ecleziastice sau civile de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite Si: permisiune, (înv) dezlegare, învoire, remisiune. 2 Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ: DISPÉNSĂ, dispense, substantiv feminin 1. Scutire de o obligație legală (bănească, de stagiu etc.). 2. Autorizație, îngăduință, permisiune dată cuiva de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite. Dispensă de vîrstă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPENSA: DISPENSÁ, dispensez, verb I. 1. reflexiv A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. tranzitiv A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din limba franceza dispenser, latina dispensare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPENSA: DISPENSÁ, dispensez, verb I. 1. reflexiv A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. tranzitiv A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din limba franceza dispenser, latina dispensare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPENSA: DISPENSÁ verb I. 1. reflexiv A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. trecut A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< limba franceza dispenser, italiana , latina dispensare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ: DISPÉNSĂ substantiv feminin Scutire (de o obligație); exceptare, excepție de la o regulă. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. [< limba franceza dispense, italiana dispensa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ: DISPÉNSĂ, dispense, substantiv feminin Scutire a unei persoane de obligația îndeplinirii unor condiții legale; (concret) act, document care atestă această scutire. – Din limba franceza dispense. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ: DISPÉNSĂ, dispense, substantiv feminin Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); (concret) act, document care atestă această scutire. – Din limba franceza dispense. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPENSA: DISPENSÁ verb I. reflexiv a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. trecut a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< limba franceza dispenser, latina dispensare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ: DISPÉNSĂ substantiv feminin scutire (de o obligație); exceptare de la o regulă. • permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. (< limba franceza dispense) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DISPENSA mă: A SE DISPENSÁ mă a se dispensa maéz intranzitiv A înceta de a mai fi dornic. a se dispensa ma de comodități. /<fr. dispenser, latina dispensare Forme diferite ale cuvantului a se dispensa ma: a se dispensa maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPENSA: DISPENSA verb 1. a se lipsi, a renunța. (S-a dispensa de serviciile lui.) 2. a scuti. (Îl dispensa de gimnastică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru dispensă: dispensă forme scutire dela regula ordinară: dispensă dela serviciul militar. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ: DISPÉNSĂ dispensae forme Scutire de anumite obligații sociale. /<fr. dispense Forme diferite ale cuvantului dispensa: dispensae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispensa: dispensá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu dispenséz, persoana a treia singular: el / ea și plural dispenseáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ: DISPENSĂ substantiv scutire, (învechit) scuteală, scutință. (dispensa de armată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru dispensă: dispénsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dispénsei; plural dispénse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispensă: dispénsă substantiv feminin, genitiv dativ articulat dispénsei; plural dispénse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru dispensa: dispensá (a dispensa) verb, indicativ prezent 3 dispenseáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru DISPENSĂ: DISPÉNSĂ substantiv verbal scutire. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DISPENSA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DISPENSĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dispensă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Dispénsă substantiv feminin [Atestat: AR 1838, 381 ⅟4 / V: înv dispensĂnză / Plural: dispensĂse / Etimologie: franceza dispense] 1 Autorizație specială dată cuiva de autoritățile ecleziastice sau civile de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite Si: permisiune, înv dezlegare, învoire, remisiune. A SE DISPENSÁ mă dispensĂéz intranzitiv A înceta de a mai fi dornic. DispensĂ de comodități. S-a dispensĂ de serviciile lui. Îl dispensĂ de gimnastică. S-a dispensĂ de serviciile lui. DISPÉNSĂ dispensĂe forme Scutire de anumite obligații sociale. DispensĂ de armată. Dispensá a dispensĂ verb, indicativ prezent 3 dispenseáză. |
GRAMATICA cuvântului DISPENSĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dispensă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DISPENSĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE dispensa? Vezi cuvântul dispensa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul dispensa?[ dis-pen-sa ] Se pare că cuvântul dispensa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DISPENSĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Să nu care cumva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul dispensa se conjugă: ei ele dispenseáză
