 | as |
|
| Disculpa [ dis-cul-pa ] VEZI SINONIME PENTRU disculpa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se disculpa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se disculpa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a disculpa (forma la infinitiv) A disculpa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPA verb a (se) apăra, a (se) dezvinovăți, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (învechit și regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai disculpa atîta, doar nu ești vinovat!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ, discúlp, verb I. reflexiv A se dezvinovăți, a se scoate din culpă. • tranzitiv (Rar) Fără d-a încerca să-l disculpăm, să deplîngem totuși acea tristă stare de lucruri. ODOBESCU, S. I 321. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disculpa: disculpá [Atestat: NEGULICI / V: (înv) desdisculpa / prezentul indicativ: discúlp, (rar) disculpapéz / Etimologie: franceza disculper] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: (Liv) A (se) dezvinovăți. 3 verb tranzitiv: (Jur) A decide că un acuzat nu e vinovat (și a-l scoate din cauză). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ, discúlp, verb I. tranzitiv și reflexiv (livresc) A (se) dezvinovăți. ♦ tranzitiv A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din limba franceza disculper. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ, discúlp, verb I. tranzitiv și reflexiv (livresc) A (se) dezvinovăți. ♦ tranzitiv A recunoaște că un acuzat nu este vinovat (și a-l scoate din cauză). – Din limba franceza disculper. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) dezvinovăți, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < limba franceza disculper]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru disculpă: discúlpă substantiv feminin [Atestat: CĂLINESCU, I. 392 / Plural: disculpape / Etimologie: it discolpa] (Itm; rar) 1 Dezvinovățire. 2 Nevinovăție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disculpa: disculpá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu discúlp, persoana a treia singular: el / ea și plural discúlpă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural discúlpe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCULPA: DISCULPÁ verb trecut, reflexiv a (se) dezvinovăți, a (se) justifica. (< limba franceza disculper) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCULPĂ: DISCÚLPĂ substantiv feminin (Italienism) Dezvinovățire; lipsă de vină. [< italiana discolpa]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCULPĂ: DISCÚLPĂ substantiv feminin dezvinovățire. (< italiana discolpa) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru disculpa: disculpá (a disculpa) (livresc) verb, indicativ prezent 3 discúlpă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru disculpă: discúlpă substantiv feminin, plural discúlpe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A se disculpa: A se disculpa ≠ a se inculpa Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DISCULPA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A se disculpa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a se disculpa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Nu te mai a se disculpa atîta, doar nu ești vinovat!. Disculpá [Atestat: NEGULICI / V: înv desa se disculpa / prezentul indicativ: discúlp, rar a se disculpapéz / Etimologie: franceza disculper] 1-2 verb tranzitiv, reflexiv: Liv A se dezvinovăți. 392 / Plural: a se disculpape / Etimologie: it discolpa] Itm; rar 1 Dezvinovățire. Disculpá a a se disculpa livresc verb, indicativ prezent 3 discúlpă. |
GRAMATICA cuvântului A se disculpa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a se disculpa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A se disculpa poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE disculpa? Vezi cuvântul disculpa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul disculpa?[ dis-cul-pa ] Se pare că cuvântul disculpa are trei silabe |
La plural verbul disculpa se conjugă: ei ele discúlpă