 | as |
|
| Discredita [ dis-cre-di-ta ] VEZI SINONIME PENTRU discredita PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se discredita ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se discredita ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a discredita (forma la infinitiv) A discredita conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCREDITA: DISCREDITA verb 1. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) ponegri, (livresc) a (se) detracta, a (se) vitupera, (învechit și popular) a (se) ocărî, (popular) a (se) huli, a (se) năpăstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (învechit) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) verb reflexiv:evi, (familial figurat) a (se) încondeia, (popular figurat) a (se) înnegri. (Îl discredita pe nedrept.) 2. a (se) compromite, (rar) a (se) pierde. (Nu putea discredita cauza revoluției.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCREDITA: DISCREDITÁ, discreditez, verb I. tranzitiv (Cu privire la o persoană, o organizație, o concepție etc.) A face să-și piardă creditul, încrederea altora, considerația, a strica reputația. vezi compromite, defăima. Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. • reflexiv S-a discreditat printr-o acțiune nejustă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discredita: discreditá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: ASACHI, E. despre 23/12 / V: (înv) desdiscredita, decdiscredita / prezentul indicativ: discreditatez / Etimologie: franceza discréditer] (despre oameni) 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație etc. Si: a (se) compromite. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREDITA: DISCREDITÁ verb I. trecut, reflexiv A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< limba franceza discréditer, conform italiana discreditare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCREDITA: DISCREDITÁ, discreditez, verb I. tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din limba franceza discréditer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCREDITA: DISCREDITÁ, discreditez, verb I. tranzitiv și reflexiv A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din limba franceza discréditer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discredita: discreditá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu discreditéz, persoana a treia singular: el / ea și plural discrediteáză; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural discreditéze Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DISCREDITA mă: A SE DISCREDITÁ mă a se discredita maéz intranzitiv A-și pierde creditul, reputația; a se compromite. /<fr. discréditer Forme diferite ale cuvantului a se discredita ma: a se discredita maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCREDITA: DISCREDITÁ verb trecut, reflexiv a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< limba franceza discréditer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discredita: discreditá (a discredita) verb, indicativ prezent 3 discrediteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DISCREDITA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discredita Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discredita dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Îl discredita pe nedrept. Nu putea discredita cauza revoluției. Despre 23/12 / V: înv desdiscredita, decdiscredita / prezentul indicativ: discreditatez / Etimologie: franceza discréditer] despre oameni 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație etc. A SE DISCREDITÁ mă discreditaéz intranzitiv A-și pierde creditul, reputația; a se compromite. Discreditá a discredita verb, indicativ prezent 3 discrediteáză. |
GRAMATICA cuvântului discredita? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discredita. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discredita poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE discredita? Vezi cuvântul discredita desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discredita?[ dis-cre-di-ta ] Se pare că cuvântul discredita are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discredita |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Impozit funciar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul discredita se conjugă: ei ele discrediteáză
