eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a se discorda


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Discorda [ dis-cor-da ]
VEZI SINONIME PENTRU discorda PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a se discorda în mai multe dicționare

Definițiile pentru a se discorda din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a discorda
Verbul: a discorda (forma la infinitiv)
A discorda conjugat la timpul prezent:
  • eu discord
  • tu discorzi
  • el ea discordă
  • noi discordăm
  • voi discordați
  • ei ele discordă
VEZI VERBUL a discorda CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DISCORDA:
DISCORDÁ, persoană 3 discordează și (mai rar) discórdă, verb

I.

1. intranzitiv (În opoziție cu concorda) A fi în discordanță, a distona, a nu se armoniza, a nu se potrivi.

2. reflexiv (Învechit, despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; în opoziție cu acorda) A se dezacorda. S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78.
       • figurat Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335.

3. tranzitiv (În opoziție cu încorda) A relaxa, a slăbi tensiunea, a destinde. A discorda un arc.
       • figurat O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. id. ib. 142.
       • reflexiv Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163.

– Variantă: descordá verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

discorda
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discorda:
discordá [Atestat: HELIADE, O. II, 376 / V: (înv) desdiscorda / prezentul indicativ: 3 discordadeáză, (rar) discórdă / Etimologie: franceza discorder, lat discordare] 1 verb reflexiv: (Înv; despre instrumentele muzicale cu coarde, pex, despre coardele instrumentelor) A se dezacorda. 2 verb reflexiv: (despre corpuri sau despre mușchii corpului aflați în stare de încordare) A se destinde. 3 vi A fi în discordanță (2).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

DISCORDA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCORDA:
DISCORDÁ verb

I.

1. intr. A nu concorda, a nu se potrivi.
♦ A fi discordant, lipsit de armonie,

2. trecut A relaxa, a destinde. [P.I. 3 -dează și (rar) -dă. Variante descorda verb

I. / < limba franceza discorder, italiana latina discordare].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

DISCORDA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DISCORDA:
DISCORDÁ, persoană 3 discordează, verb

I.

1. intranzitiv A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi.

2. reflexiv (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda.

– Din limba franceza discorder, latina discordare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

DISCORDA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DISCORDA:
DISCORDÁ, persoană 3 discordează, verb

I.

1. intranzitiv A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi.

2. reflexiv (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda.

– Din limba franceza discorder, latina discordare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

DISCORDA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DISCORDA:
DISCORDÁ verb

I. intr. a nu concorda, a nu se potrivi.
       • a fi discordant.

II. trecut a relaxa.

II. reflexiv (despre instrumente muzicale cu coarde) a se dezacorda. (< limba franceza discorder, latina discordare)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

A SE DISCORDA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DISCORDA:
A SE DISCORDÁ persoană 3 se a se discordaeáză intranzitiv (despre instrumente muzicale) A-și pierde constanța tonurilor; a se dezacorda. /<fr. discorder, latina discordare
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

DISCORDA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DISCORDA:
DISCORDA verb a se dezacorda. (Un instrument care s-a discorda.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

discorda
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru discorda:
discordá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea discordeáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

discorda
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru discorda:
discordá (a discorda) verb, indicativ prezent 3 discordeáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

discordă
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru discordă:
discórdă substantiv feminin vezi discordie
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DISCORDA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL discordă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului discordă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
II, 376 / V: înv desdiscordă / prezentul indicativ: 3 discordădeáză, rar discórdă / Etimologie: franceza discorder, lat discordare] 1 verb reflexiv: Înv; despre instrumentele muzicale cu coarde, pex, despre coardele instrumentelor A se dezacorda.
A SE DISCORDÁ persoană 3 se discordăeáză intranzitiv despre instrumente muzicale A-și pierde constanța tonurilor; a se dezacorda.
Un instrument care s-a discordă.
Un instrument care s-a discordă.
Discordá a discordă verb, indicativ prezent 3 discordeáză.

GRAMATICA cuvântului discordă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului discordă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul discordă poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul discordă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE discorda?
Vezi cuvântul discorda desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul discorda?
[ dis-cor-da ]
Se pare că cuvântul discorda are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL discordă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Păsări alergătoare și substantivat, forme?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a face serviciul militar
infracțiune care constă în acte de amenințare și de violență săvârșite de o persoană sau de un grup înarmat asupra echipajului unui avion în scopul schimbării itinerarului acestuia
păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede
scriere, litere sau alfabet cu caractere colțuroase, întrebuințate, în evul mediu, în apusul europei, astăzi mai ales în germania
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app