 | as |
|
| Diferenția [ di-fe-ren-ți-a ] VEZI SINONIME PENTRU diferenția PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a se diferentia ma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a se diferentia ma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a diferenția (forma la infinitiv) A diferenția conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru diferenția: diferențiá [Atestat: CONV. literar III, 152 / V: (îvr) diferentiarințá / P: diferentiați-a / prezentul indicativ: diferentiaiéz / Etimologie: franceza différencier] 1 verb tranzitiv: (C.i. două sau mai multe noțiuni, ființe, obiecte etc.) A delimita caracterele specifice spre a stabili deosebirile, a marca, a face să apară diferențele Si: a deosebi, (îvr) a osebi. 2 verb reflexiv: A se distinge dintr-un ansamblu prin particularități, trăsături caracteristice. 3 verb reflexiv: A se caracteriza prin anumite diferențe în raport cu... 4 verb reflexiv: A nu mai fi la fel cu... 5 (Mat) A calcula o diferențială (11) sau o derivată. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ, diferențiez, verb I. 1. reflexiv A ieși din omogenitate; a se deosebi, a se distinge. ♦ tranzitiv A stabili deosebirea între două sau mai multe lucruri, a delimita caracterele specifice, a distinge elementele componente ale unui lucru. 2. intranzitiv (matematică; în opoziție cu integra) A calcula o diferențială sau o derivată. – Pronunțat: -ți-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIA verb 1. a deosebi, a desluși, a discerne, a discrimina, a distinge, (învechit și popular) a osebi, (Banat, Transilvania și Maramures) a deschilini, (figurat) a cerne. (Poate diferentia cu ușurință culorile.) 2. a se deosebi, a diferi, a varia, (învechit) a se feluri. (Obiceiurile se diferentia de la un popor la altul.)[1] Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ, diferențiez, verb I. 1. tranzitiv A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice. 2. reflexiv A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. tranzitiv (matematică) A calcula o diferențială. [ pronunție: -ți-a] – Din limba franceza différencier. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ, diferențiez, verb I. 1. tranzitiv A stabili deosebirea între obiecte sau ființe. 2. reflexiv A se deosebi de altcineva sau de altceva; a diferi. 3. tranzitiv (matematică) A calcula o diferențială. [ pronunție: -ți-a] – Din limba franceza différencier. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru diferenția: diferențiá verb (silabe -ți-a), indicativ prezent persoana întâi singular: eu diferențiéz, persoana a treia singular: el / ea și plural diferențiáză, persoana întâi plural: noi diferențiém (silabe -ți-em); conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural diferențiéze; gerunziu diferențiínd (silabe -ți-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A SE DIFERENȚIA mă: A SE DIFERENȚIÁ mă a se diferentia maéz intranzitiv (despre persoane) A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se reliefa; a diferi; a se deosebi. [silabe -ți-a] /<fr. différencier Forme diferite ale cuvantului a se diferentia ma: a se diferentia maéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚÍA verb I. trecut, reflexiv a (se) deosebi, a (se) distinge între două sau mai multe ființe ori lucruri. II. (matematică) a calcula o diferențială. (< limba franceza différencier) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ1 verb I. trecut, reflexiv A (se) deosebi; a se stabili sau a face să se stabilească deosebiri. [pronume -ți-a, p.i. 3,6 -iază, gerunziu -iind. / < limba franceza différencier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru diferenția: diferențiá (a diferentia) (-ți-a) verb, indicativ prezent 3 diferențiáză, persoana întâi plural: noi diferențiém (-ți-em); conjunctiv prezent 3 să diferențiéze; gerunziu diferențiínd (-ți-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DIFERENȚIA: DIFERENȚIÁ2 verb I. trecut A calcula o diferență sau o derivată. [pronume -ți-a, p.i. 3,6 -iază, gerunziu -iind. / < limba franceza différentier]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'A SE DIFERENTIA MA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DIFERENȚIA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului diferenţia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Literar III, 152 / V: îvr diferenȚiarințá / P: diferenȚiați-a / prezentul indicativ: diferenȚiaiéz / Etimologie: franceza différencier] 1 verb tranzitiv: C. Poate diferenȚia cu ușurință culorile. Obiceiurile se diferenȚia de la un popor la altul. A SE DIFERENȚIÁ mă diferenȚiaéz intranzitiv despre persoane A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se reliefa; a diferi; a se deosebi. Diferențiá a diferenȚia -ți-a verb, indicativ prezent 3 diferențiáză, persoana întâi plural: noi diferențiém -ți-em; conjunctiv prezent 3 să diferențiéze; gerunziu diferențiínd -ți-ind. |
GRAMATICA cuvântului DIFERENȚIA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului diferenţia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DIFERENȚIA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE diferenția? Vezi cuvântul diferenția desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul diferenția?[ di-fe-ren-ți-a ] Se pare că cuvântul diferenția are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DIFERENȚIA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face figurație?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul diferenția se conjugă: ei ele diferențiáză
